Ziua de mâine

Am ajuns să ne gândim la ziua de mâine, iar această temă a atins un nivel nemaiîntâlnit. Dacă ne vom permite să mâncăm anumite alimente... sau dacă vom avea suficiente resurse pentru a ne duce traiul. Am ajuns egoişti şi răi, de aceea de multe ori am ajuns să nu credem pe cel care duce o viaţă grea, deoarece la unii dintre noi criza nici nu se observă că a venit, deşi oficial criza ne-a lovit pe toţi.

E greu să crezi pe cineva care a ajuns să trăiască de pe azi pe mâine, care nu mai are serviciu, care are o grămadă de cheltuieli etc., trebuie să trăieşti pe propria piele ca să poţi înţelege. Cei care ne conduc ţara ne tot spun că fac lucruri care să ajute România să iasă din criză. Toată lumea spune că face câte ceva, dar din păcate nu se observă nici o diferenţă... iar cel care ajunge să sufere este tot românul de rând.

Şi apoi ne gândim că avem doar o singură Românie, iar fiecare dintre noi vrem siguranţa zilei de mâine, pacea socială, vrem stabilitate ... vrem să putem ieşi în stradă şi să putem striga: „sunt mândru că sunt român”! Vrem o ţară normală!

Am ajuns să credem că problemele sunt date de Dumnezeu... în loc să credem cu adevărat cum este, şi anume : că probleme ne facem cu mâna noastră alegând pe cine nu trebuie să ne conducă ţara.

Puţini sunt aceea care mai zâmbesc în ziua de azi. Mă plimbam şi am fost dezamăgită să văd tristeţea de pe... feţele noastre, ale românilor. Şi apoi mai vor să gândim pozitiv, că vom ajunge să ieşim din criză. Să găsim puterea să zâmbim şi singurul lucru în care trebuie să mai sperăm este credinţa în Dumnezeu că ne va ajuta să schimbe România în una mai bună pentru toţi.

Într-o zi, România se va trezi la realitate!

Ana-Maria MĂRGINEAN