Gabriel MANȚĂ

Cred după această Dublă a Soarelui, cum e numită succesiunea Indian Wells – Miami, vom avea dimensiunea tenisului care se va juca după ce Nadal și Djokovic îl vor urma și ei pe Federer. Din ce am văzut la Indian Wells, pot spune că am fost fermecat. Iar acum, la Miami, va fi și mai tare ciocnirea ”moștenitorilor” din diverse generații, căci s-au înscris și alți câțiva care n-au fost prezenți pe Coasta de Vest, printre care Tsitsipas, numărul 3 mondial și favorit 2 aici. Va avea viață grea, căci... La Indian Wells am văzut niște dueluri rever la rever, evident cu două mâini, de parcă băieții se luptau cu paloșul. Pare că și-au propus la unison ca la Wimbledon să nu mai crească iarba unde cade mingea! A fost mai întâi duelul Medvedev – Zverev, altădată măcar semi, dar acum doar optime. În căutarea timpului pierdut cu accidentarea, Zverev a etalat un atac furibund, tare și la linie de pe ambele părți, dominându-l pe Medvedev de pe fundul terenului, în condițiile în care rusul era în plină formă! E drept, avea problema lui cu lentoarea terenului, dar trebuia să-și verse nervii pe ceva... Starea de grație a lui Zverev s-a sfârșit bizar, odată cu accidentarea lui Medvedev, moment pe carea neamțul n-a știut să-l gestioneze, el trecând la un joc tactic de plimbare a adversarului. Doar că Medvedev nu era atât de afectat (a învățat de la cei mai buni!), așa că și-a făcut loc înapoi în meci, sfârșind prin a-l toca mărunt pe Zverev. Odată trecut acest hop, Medvedev nu s-a mai oprit până în finală, ducându-și seria de invincibilitate până în buza câștigării celui de-al 4-lea turneu consecutiv, după Rotterdam-Qatar-Dubai!

Să vedem cine a venit pe cealaltă turnantă... Încă înainte de optimi, aici se disputase un meci de senzație, în care Wawrinka a jucat împotriva lui Rune cu orgoliul unui triplu câștigător de GS. Stan The Man a ținut să-i arate junelui danez, dar și nouă, tenisul în toată splendoarea lui. Odată îndeplinită misiunea, n-a mai găsit motivația justă împotriva lui Sinner, poate și pentru că italianul e unul dintre cei care și-au crescut semnificativ doza de risc pe atac. Asta s-a văzut și în sfertul cu Fritz, deținătorul titlului, după care i-a ieșit în cale Alcaraz. Spaniolul avansase până în semifinale ca într-o joacă, trecând de Auger-Aliassime de parcă nici n-ar fi fost. Ei bine, de aici încolo e despre Alcaraz, ajuns la apogeul momentan, dacă pot spune așa, al tenisului său. Nu i-a lăsat set unui Sinner aflat și el la maximum, apoi nici în finală lui Medvedev, căruia nu i-a lăsat loc nici de intrigă: 6-3, 6-2! Oare cum ar fi arătat Open-ul Australian cu un astfel de Alcaraz?!