Doru POPOVICI

Vremurile mai de demult, adică de până cum vreo 30-40 de ani, aveau în plan sportiv nu numai o anumită ordine şi rigurozitate, dar şi un farmec dispărut în întregime şi definitiv de când tot ce mişcă pe gazon, în săli, pe piste etc.se măsoară în bani şi iarăşi bani, în munţi de bani, la care acum mai puţin de jumătate de secol nu puteai nici măcar să te gândeşti. În fotbal existau două mari competiţii, la noi şi în restul continentului: campionatul şi cupa naţională. Câştigătoarele campionatului jucau apoi în Cupa Campionilor, competiţia supremă continentală, cea pe care a câştigat-o Steaua în 1986, după finalaaia neverosimilă contra Barcelonei, la Sevilla, decisă la penalty-uri de departajare după 120 de minute de scor alb, cu acest prilej Helmuth Duckadam intrând în Guinness Book cu un record imposibil de bătut: a apărat toate cele 4 lovituri de la 11 m! Reţineţi: nu într-un turneu amical, ci în finala Cupei Campionilor, şi trase nu de jucătorii Slaviei Sofia, ci de ai Barcelonei! Cupa României trimitea câștigătoarea în cea de a doua competiţie europeană ca valoare, Cupa Cupelor, desfiinţată cândva prin anii '80 şi comasatăcu cea de a treia, care chiar aşa se numea, sub titulatura de CupaUEFA. Era o mare onoare să câştigi oricare din competiţiile interne, Cupa având practic aceeaşi importantă cu campionatul. Ce naiba s-o fi petrecut în timp, nu pot explica. Fiindcă şi în ziua de azi, Cupa te trimite în preliminarii europene... De ce oare aproape toţi o tratează cu dosu'!? De ce ălora li se rupe în aşa hal încât nici nu se învrednicesc să-şi încropească o echipă cu care se facă deplasarea? De ce ăilalţi joacă în dorul lelii şi li se citeşte bucuria în priviri când primesc gol!? De ce încă alţii trimit pe teren o echipă alcătuitădin copii şi rezerve de doi bani, pe titularii ştiuţi cică odihnindu-i!? Aaaa, e vorba de faptul că nu sunt bani? Că nici câştigătoarea trofeului nu primeşte decât 100 de mii (parcă, nu sunt sigur...)? Păi dacă tuturor li se rupe de ea, de ce nu îngropăm Cupa?