Doru POPOVICI

Nu e nevoie de cine ştie ce ochi de vultur ori de vreun IQ cât al lui Einstein ca să-ţi dai seama că întreaga construcţie numită fotbal de competiţie din România este de o şubrezenie flagrantă, singura întrebare care-ţi vine în minte, aproape automat, fiind că de ce nu se dărâmă naibii de tot. Ce e în prima ligă e de domeniul science fiction: echipe cu pretenţii la titlu sau la podium care n-au jucători nici de maidan, ale căror antrenori sunt nişte persoane fără niciun fel de obiectiv în afara celui de a-şi primi salariul (pentru ce!?!) la data fixă, patroni ori consilii de administraţie care par a nu avea habar de ce înseamnă sportul în general şi fotbalul în particular, restanţe uriaşe la plata salariilor şi întârzieri de luni de zile care, dacă s-ar respecta legile, ar duce la faliment şi implicit la dispariţia entităţilor impropriu numite echipe de fotbal, menirea lor reală fiind aceea de spălătorii pentru banii proveniţi din fel de fel de activităţi ilegale ale numiţilor "patroni" sau "investitori" în fotbal. Vreţi şi nume? Păi ia amintiţi-vă de defuncţii Sechelariu şi Pădureanu, de "retraşii" Neţoiu ori Copos, de (uneori ) ascunşii - în beciuri! - Becali ori Niculae (Astra) ori recent pititul Mititelu (Craiova). Peste toate nebuniile astea, mai avem şi câteva situaţii perfect anapoda: patronul CFR Cluj, un personaj mai degrabă virtual decât real, fiindcă dacă îi întrebi pe oamenii care chiar se interesează de fotbal  cine-i Neluţu Vargă, nu cred că 5% arşti să spună că ăsta e patronul campioanei României, apoi patronatul spaniol al echipei Dinamo Bucureşti, despre care orice informaţii am avea, ele se dovedesc în ziua următoare perfect eronate, iar pe fond nimeni nu ştie să spună nici cine-s ăia cu adevărat, nici ce bani au, dacă au, nici ce bani au dat, dacă au dat, nici dacă au cumpărat Dinamo, cum s-a spus, ori dacă e vorba doar de un contract de administrare a clubului, cum se vehiculează. Astea toate se petrec în primul eşalon, ăla poreclit "de elită". Păi dacă elita-i aşa la noi, mai are sens să ne întrebăm cum e mai jos, la nivelurile inferioare? Ne putem da însă seama doar ascultându-i pe antrenorii şi patronii care se lasă întrebaţi. Toţi vor promovare, apoi performanţămaximă în prima ligă. Numai că pierd acasă la scor după câte un egal amărât în deplasare, iar apoi vine patronul şi goneşte antrenorul, apoi şi pe fotbalişti, iar după retrogradarea care ţine loc de promovare, totul se reia, numai că la nivelul inferior. Nici nu ştii unde-i mai rău. De fapt, vorbim despre nimic. Adevărul adevărat este căfotbalul românesc este doar mimat, structurile sale sunt o glumă, iar rezultatele internaţionale sunt măsura exactă a valorii sale. Adică nule.