Doru POPOVICI

În vremurile astea absolut haotice, în care de la o zi la alta nu știi dacă meciul ăla chiar se va disputa sau nu, cu spectatori sau fără, iar dacă da, câțijucători vor fi prezenţi pe foaia tehnică și implicit pe gazon și pe bancă, asta ca să nu mai vorbim că dacă se accidentează trei și tu pe bancăai doar doi, rămâne să joci restul partidei cu deficit de personal la locul de muncă! Nebunia nu atinge selectiv, pe criterii geografice, politice ori de locul ţării în cauză în clasamentul FIFA! Nu. Când e să te lovească, atunci te lovește fără ezitare, indiferent cine ai fi. Uite așa se face că o echipă precum Dinamo Kiev, al cărei lot era puternic diminuat numeric și diluat calitativ tocmai înaintea celei mai grele partide din întregul parcurs în grupă, adică meciul disputat în deplasare, la Barcelona, s-a văzut constrânsă să improvizeze, astfel încât să se poată prezenta pe teren, iar odată ajunsă acolo, să încerce să nu se facă de râsul planetei. După ce s-a făcut 2 - 0, chiar mă gândeam, tipic românește, la ce cascadă de goluri va urma, și începusem să-i cam plâng de mila lui Mircea Lucescu. Numai că gașca aia de copii trimisă de el pe teren, după ce s-a dumirit despre ce-i vorba, a început să joace chiar fotbal, nu puţine fiind momentele din repriză secundă în care a ţinut jocul sub control, ba fiind și pe punctul de a egala în vreo două rânduri. Da, ar fi putut și să mai ia ceva goluri, dar pe ansamblu a făcut un joc și plăcut ochiului, și curajos, ceea ce nu-i puţin lucru. A avut, cum se spune în jargon fotbalistic, atitudine. Această formă,cumva prescurtatăprin eliminarea adjectivului, în limba standard ar cere să mai adaugi "pozitivă", "curajoasă", "demnă". Oamenii de fotbal înţeleg însă și varianta scurtă. Sau doar pe asta. Prin comparaţie, CFR Cluj, la o zi distanţă, confruntată cu aceleași probleme de lot, a intrat ca vita la abator, s-a uitat admirativ la adversarii care după 2 -0 au făcut 3, apoi 4, apoi... noroc că după 5 s-au liniștit, cred că mai degrabă din milă. Analiștii din studio au căzut de acord că nu se putea spera măcar la vreun punct, dar că totuși, dincolo de înfrângerea inevitabilă, ai noștri au arătat o lehamite și o delăsare absolut rușinoase. Gabi Balint exact asta a ţinut să sublinieze: că deși ambele echipe au avut aceleași probleme, între Dinamo Kiev și CFR Cluj a fost o enormă diferenţă de atitudine.