Gabriel MANȚĂ

Auzim peste tot, de la profesioniști până la amatori, că viața de după pandemie nu va mai fi la fel. Iar prin profesioniști și amatori nu mă refer la cei din domeniul fotbalului. Dar ce înseamnă asta, ”nu va mai fi la fel”? E de bine sau e de rău? Cred că ține de ce vrea să vadă fiecare. De exemplu, dacă asta înseamnă că în sfârșit se va aplica legea în școli și nu vom mai avea clase cu 30 de elevi (sau peste!), păi atunci e bine că nu va mai fi la fel! Sau la fotbal, dacă se permanentizează ferestrele de schimbări, astfel încât să poată fi schimbați 5 jucători dintr-o echipă în aceeași partidă, iar e ceva benefic. Prea mulți fotbaliști freacă banca de rezerve în așteptarea unei șanse care nu mai vine sau vine în minutele de prelungire. Apropo de această intenție, o reacție de tot râsul vine din partea antrenorului Barcelonei. Care, să ne amintim, nu este vreo somitate: Quique Setien, tehnician ajuns la 61 de ani fără vreun trofeu. Acesta a spus că măsura ar dezavantaja Barcelona fiindcă multe meciuri echipa sa le rezolvă în ultimele minute, ceea ce ar fi mai greu dacă adversarii ar fi mai proaspeți... Dios, câte prostii adunate în atât de puține cuvinte! Omul a antrenat doar echipe mici și a rămas cu reflexul ăsta de a sta cu frica în sân până la final. Barcelona în nici un caz n-a stat până pe final ca să câștige ”multe” meciuri, dimpotrivă, cele de acest gen sunt puține, raportate desigur la celelalte. Și apoi, de ce n-ar reprezenta 5 schimbări un avantaj pentru echipele cu lot mai valoros? În fine, părerea mea e că omul trăiește un vis nesperat, debutează în Liga Campionilor, poate o și câștigă, poate ia și titlul în Spania, trebuie și el să aibă luări de poziție cu care să-și apere clubul care i-a oferit visul ăsta. Ce dacă nu există nici un pericol?