Doru POPOVICI

E ceva vreme de când banda de procurori dirijată de cele două personaje (el şi ea, un fel de dublu mixt în terminologie sportivă) a inventat sintagma asta absolut remarcabilă, "suspiciune rezonabilă", ca un pretext, mai penal decât cazurile abordate, de a lega/ancheta/condamna pe absolut oricine "vrea" muşchii lor, pe baza celei mai ordinare şi nenorocite apucături (sub)umane: delaţiunea, în varianta soft, turnătoria, în cea hard. Iar dacă turnătoria funcţionează atât de bine în ceea ce nici ca poreclă nu se potriveşte, adică în "sistemul judiciar" românesc, de ce adică nu s-ar putea utiliza şi în domeniul sportului, şi mai ales în fotbalul care este, cum grohăia înţeleptul Nea Mitică, "oglinda societăţii"? Nenorocirea face însă ca această etapă, a suspiciunii rezonabile, să fie de regulă străbătută în zbor ultrarapid, lăsând aproape instantaneu locul acuzaţiilor de blat, furt, tâlhărie şi altele asemenea. Dovezi? N-au fost şi, din câte mă duce pe mine mintea, nu vor exista niciodată, indiferent câţi antrenori, jucători şi patroni români din România sau din străinătate (vă mai amintiţi cazul cu fostul fotbalist român, devenit antrenor, anchetat pentru blaturi tocmai în Germania?) au jucat şi vor mai juca la pariuri sau vor câştiga sume eventual mai mari prin tranzacţii directe cu cei interesaţi de un punct sau trei. Ultima chestie de acest gen ne-a ocupat cam tot ultimul weekend, avându-l în prim plan pe un presupus (fost) blatist de Divizia B, care o tot bătea în cap cu blaturile Dunării Brăila, şi alţii care anunţau "blatul secolului", la Botoşani, unde Steaua urma să bată gazdele. Steaua a bătut, într-adevăr, dar cred că dacă joacă de 1.000 de ori cu Botoşaniul, de tot atâtea ori câştigă. Iar Becali nu pare idiotul care să arunce cu bani pentru un meci câştigat înainte de a începe. Or fi uneori suspiciuni rezonabile de blat, dar parcă mai des avem de-a face cu psihoze.