Gabriel MANȚĂ

Nu prea le am pe-astea cu festivismul, de la Ceauşescu mi se trage. Dar ieri parcă prea le-a potrivit soarta pe toate. Un om, un sportiv, pe numele lui Roger Federer, a ajuns la o mie de victorii în carieră, exact în finala primului turneu al anului 2015! Asta înseamnă că este al treilea tenisman din toate timpurile care atinge această bornă, după Jimmy Connors – 1.253 de victorii, retras la... 43 de ani! – şi Ivan Lendl – 1.071 de victorii, retras la 34 de ani. Federer are acum 33 de ani, deci dacă ar repeta anul acesta parcursul din 2014 (73 de victorii), ar ajunge la nivelul lui Lendl, la aceeaşi vârstă. E greu de crezut că va mai juca 10 ani, precum Connors, dar dacă ar face-o, i-ar ajunge o medie de 25 de victorii pe an pentru a atinge intangibilul, adică 1.250 de victorii. Bun, scuze pentru abuzul de cifre, acestea ne arată că Roger ar fi în grafic pentru a ajunge în fruntea acestui clasament al victoriilor din circuit, numai că, practic, el mai poate doar avansa, adică până pe locul 2. Primul loc îi este inaccesibil dintr-un motiv pur tehnic: el este un jucător cu o singură mână la rever (ca şi Lendl), pe când Connors punea şi a doua mână pe rachetă. Iar dacă acest lucru a tot fost exploatat de-a lungul carierei lui Federer de mai toţi adversarii (unii cinici, alţii doar practici), cu atât mai mult s-ar întâmpla asta în viitor, când fermitatea braţului va scădea inevitabil. Dar farmecul adevărat nu constă în a fi primul peste tot. Măcar să mai fie iubitorii tenisului răsfăţaţi încă vreo câţiva ani cu tenisul său fără pereche... Ţinând cont de istoricul lui Federer în ceea ce priveşte accidentările, de stilul său fluid care nu stoarce corpul de toată vlaga, s-ar putea să fim norocoşi.

Fără acest eveniment ieşit din comun, aş fi început orice text despre tenis cu Simona Halep. Dacă se întreba cineva de ce a ales turneul din China, în timp ce majoritatea fetelor din top 10 era deja în Australia, exact acesta este răspunsul: ca să-l câştige şi să înceapă anul pe val!