Gabriel MANȚĂ

V-a picat bine ţopăiala Serenei Williams la câştigarea Turneului Campioanelor? Mie nu. Ea îl mai câştigase de câteva ori, Simona niciodată. Şi nu putem şti dacă va mai avea vreodată şansa asta. Nu mi-aş dori să apară vreun epigon al lui Ioan Chirilă care să scrie o carte de genul “Ar fi fost prea frumos”, aşa cum a scris nea Vanea despre o finală a Cupei Davis, pierdută de Ţiriac şi Năstase. Pentru puritani, reiterez: meciul Simonei cu Ana Ivanovici nu putea fi catalogat ca blat. Ana lupta pentru era, era o diferenţă clară de motivaţie. Practic, Simona a trebuit să facă un efort suplimentar doar pentru a demonta o prejudecată! Şi asta, până la urmă, a costat-o. Iar când spun “asta” nu mă refer neapărat la strategia de a scăpa de Serena, cât la efortul în sine. Deşi, în tenis, totul e judecat post-factum. Dacă un jucător a pierdut o finală după ce a trecut la mare luptă de sferturi şi semifinală, “vai, a fost obosit”! Dacă pierde finala după ce a bătut lejer în sferturi şi adversarul se retrage în semifinală, “vai, nu a fost testat”! Ca să închei: Simona oricum a pierdut partida cu Ivanovic, dar simplul fapt că a luptat pentru a o pierde strâns (!) s-a întors împotriva ei. Jucătoarea noastră, în momentul de faţă, nu este mai bună decât Serena Williams, aşa cum unii s-au iluzionat, ea doar a prins un moment favorabil şi a executat-o. Uite că au avut dreptate ziariştii ăia americani care au asigurat-o pe Simona de toată atenţia din partea Serenei… Acum putem percepe, în adevărata cheie ironică, şi acea declaraţie a surorii Williams despre cum speră ea să câştige trei game-uri în finală. O, da! Iar pe teren i-a întors acel set la zero! În ce mă priveşte, aşa cum vă spuneam, am practicat tipul clasic de pariu pe invers, ori cu sufletul în rai, ori cu banii în buzunar. Dar tare greu mi-a mai căzut câştigul…

Sigur, când tragem linia, Simona Halep rămâne pe plus. Dar numai noi vom şti, peste ani, că acea câştigătoare care sălta ca o gazelă nu se numea Serena, ci chiar aşa: Simona Williams!