Doru POPOVICI

Stanciu – rudimentar şi bezmetic. Popa – mai prost, adică doar bezmetic. Latovlevici – penibil şi cu mintea-n altă parte, aşa cum e de când a-nceput sezonul. Peste toţi, în sensul că a fost mai prost decât toţi, numitul Chipciu, care se mai şi minuna în tembelismul lui că îl huiduie tribuna mai ceva decât pe Moţi. Care, între noi fie vorba, a fost detaşat cel mai bun de pe teren... iar asta o spun eu, care am făcut mişto de el, şi în scris, şi la radio, şi la televiziune, cam cât de toţi ceilalţi fotbalişti la un loc. Moţi nu-mi aduc aminte să fi făcut vreo greşeală, dar chestia supremă a produs-o după 1-0, când la şutul ăla respins în faţă de portarul lui Lodogoreţ a intervenit elegant, eficient şi calm, scoţând mingea dintre cei doi stelişti care se zvârcoleau în căutarea aceleiaşi mingi. În mod evident, Moţi va fi piesa de bază a apărării noastre în meciul cu grecii care ne vor ataca fără pauză preţ de 90 de minute, că doar nu credeţi că neuronul lui Piţurcă a fătat vreo tactică ofensivă în pauza dintre campaniile de necalificare. Revenind la Steaua, nu pot să nu constat că pe Ludogoreţ ar fi bătut-o cu de la 3-0 în sus orice echipă normală, inclusiv Petrolul sau Astra. Nu şi Steaua, care s-a scremut pe întreaga durată a partidei, golul fiind o încununare a tuturor prostiilor făcute de acest Chipciu: urmăriţi reluările şi veţi vedea că el a preluat prost, a driblat prost, iar asta (la noi se zice „norocul prostului”!) i-a dezechilibrat pe fundaşii bulgari! Fără Szukala am fi luat vreo 2, 3 goluri, iar fără Sînmărtean probabil că n-am fi contat nici în ofensivă... care „ofensivă” a fost concepută de domnul antrenor Gâlmă (sau cum i-o zice...) exact în spiritul celorlalţi căcănari, în moţ cu Piţurcă, sub deviza „să nu luăm gol”. Huooo! Urâtă victorie, porcească baftă.