Gabriel MANȚĂ

Eram pregătit pentru o victorie a Realului, chiar şi la scor, dar nu în urma unui asemenea scenariu. Mi se pare de-a dreptul sadică pentru Atletico această repetare a istoriei, la distanţă de 40 de ani. Atunci au fost egalaţi în minutul 120 cu un şut veleitar de la distanţă, pe jos, strecurat printr-un desiş de picioare, mingea intrând în acelaşi colţ din dreapta portarului. Acum, Sergio Ramos a găsit calea într-o clipă de graţie, parcă imponderabilă, pentru că TVR nu afişa minutele suplimentare. Acelaşi Sergio Ramos care deschidea calea şi la Munchen, aducându-i lui Ronaldo liniştea necesară pentru a executa o lovitură liberă pe sub zid şi a face apoi schema aia cu mâna! Şi de data asta portughezul ar trebui să-i facă temenele, întrucât şi-a mai adăugat în salbă un nou meci cu miză în care nu reuşeşte să-şi pună amprenta asupra jocului.

Una peste alta, ambele goluri din timpul regulamentar au fost reuşite în urma unor cornere şi poate n-ar fi lipsit de interes să ne oprim puţin asupra aşezărilor defensive concepute de cei doi antrenori. Realul a avut mereu om la prima bară, pe Modric. Exact pe acolo a intrat bolta lui Godin, dar asta pentru că mingea a fost respinsă iniţial în afara careului, moment în care Modric a făcut ceea ce trebuia, a plecat în faţă pentru a nu scoate adversarii din ofsaid. Că apoi Casillas s-a repezit în ţara nimănui e deja altă poveste (şi a mai făcut-o o dată în repriza a doua de prelungiri!).

Am tot pledat cauza lui Casillas, dar acesta plăteşte tributul meciurilor puţine din acest sezon, nu mai mult de unul sau două pe lună. Însă, până la urmă, ambele competiţii în care a fost folosit s-au câştigat… În ceea ce priveşte aşezarea gândită de Simeone la cornere, acesta nu a plasat nici măcar o dată oameni la vreuna dintre cele două bare. Sigur, a ales să aglomereze centrul careului, dar uite că un om la a doua bară ar fi evitat golul egalizator. Ştiu că aş putea fi acuzat de eclectism, însă e doar o observaţie, nu o critică, deoarece fiecare sistem are şi revers. Bayern a avut doi oameni pe linia porţii la finala de pomină cu United şi nu i-a folosit la nimic!

În fine, poate că Simeone şi-a atras acest ghinion. Acum o săptămână, pe Camp Nou, pierdea doi jucători din prima repriză pentru că îi forţase, acum povestea s-a repetat cu Diego Costa. Greşelile astea nu se pot repeta la infinit, până la urmă se decontează. O schimbare irosită atât de repede a privat un jucător ca Diego, celălalt brazilian, de posibilitatea de a inventa ceva, ca în semifinala cu Barcelona. În ceea ce-o priveşte pe Real, deşi Ramos îşi trage partea leului, mi-a plăcut enorm Di Maria. Pe lângă faza uriaşă de la golul de 2-1, a mai avut două plecări irezistibile în slalom, ambele soldate cu cartonaşe galbene pentru adversari. Sper să joace aşa şi la Mundial.