Care cu noroc, care fără...

Am urmărit cele două finale importante de la Australian Open, cele de simplu. Nu-mi pare rău că le-am ratat pe celelalte trei, de dublu, mai ales că la mixt probabil că m-aş fi consumat ca întotdeauna când joacă români în indiferent care sport. Apropo de asta: fostul partener al lui Tecău la dublu masculin, suedezul Linstedt, a reuşit cu noul său partener ceea ce cu Tecău nu i-a ieşit niciodată: să câştige un turneu de grand slam, de unde o primă trimitere la titlul de azi, în sensul că ruperea echipei lor de dublu a fost fără noroc pentru român, dar cu destul pentru Linstedt. Tot la Melbourne am constatat că marii câştigători sunt de vârste care te trimit mai degrabă la ideea de apropiată retragere decât la cea de mare performanţă. Nu vorbesc de „bunica” Na Li, ci de Wawrinka, pentru că aici am şi termenul de comparaţie potrivit, numitul Victor Hănescu. Vi-l amintiţi pe Victor cu 5-6 ani în urmă când avea vârsta de acum a lui Wawrinka? Şi cum consideram, cei mai mulţi dintre noi, că i-a cam venit vremea retragerii, întrucât cea a marii performanţe părea de mult trecută? Există însă o deosebire fundamentală între cei doi: în timp ce Wawrinka a progresat continuu în toţi aceşti ani, Hănescu juca la fel şi acum 15, şi acum 10, şi probabil că şi peste 10 ani va juca tot aşa: ticăit, dând corect mingea peste fileu, servind tot corect şi pierzând consecvent după un tur sau două în orice turneu mai de doamne-ajută. În plus, Wawrinka a avut noroc cu carul prinzându-l pe Nadal infirm, în timp ce Hănescu n-a avut niciodată asemenea baftă. Drept e şi că, pentru a fi repurtat vreun mare succes, pentru Hănescu noroc ar fi însemnat să i se accidenteze toţi adversarii, de la turul 1 până în finală, ceea ce e niţel mai greu... şi nici aşa nu sunt convins că nu pierdea! Tot lipsă de noroc a fost şi la cea mai frumoasă ratare a sezonului, care ar fi putut deveni golul anului, premiat în ianuarie viitor la Gala FIFA. Dacă n-aţi văzut faza de sâmbătă, căutaţi-o online. Aşadar, centrare de pe dreapta, mingea vine sus de tot, Ronaldo pivotează şi, cu spatele la poartă, trage violent din foarfecă. Din 100 de alte încercări similare, ar ieşi 100 de goluri. Ei bine, de data asta, ăla din poartă a avut un reflex cum nu prinzi decât o dată în viaţă. A stricat golul anului.