Gabriel MANȚĂ

Poate aţi remarcat, de-a lungul timpului, că nu sunt deloc partizanul teoriilor conspirative. Adică nu strig imediat “vânzare! “ dacă o favorită pierde în faţa unei echipe “no name”, nici dacă un arbitru face praf un meci. Lipsa de inteligenţă, uneori combinată cu alte lipsuri –  de talent, de bărbăţie – înseamnă cale sigură către eroare. Măcar din când în când. Dar ce am văzut sâmbătă seară la Colţescu m-a pus pe gânduri. Acesta a prestat un arbitraj ieşit din comun. Pentru a da afară un jucător în halul în care l-a dat pe brazilianul ăla trebuie să fii mai mult decât prost: să fii nebun! Sau… mai grav. Celelalte greşeli mai pot fi interpretate, dar acel dublu galben la 10 minute distanţă, prima dată pentru un fault de joc, apoi pentru ceva ce n-a fost nici măcar fault, mi se pare uluitor. Suporterii stelişti nu trebuie să se simtă lezaţi, mai degrabă Colţescu a vrut să-l cureţe pe Porumboiu, de parcă n-ar fi fost deja curăţat după expolierea celor 8 puncte. Dar, pe de altă parte, respectivii suporteri trebuie să se pună şi în pielea vasluienilor şi să-şi imagineze ce-ar fi fost la gura lui Meme dacă Steaua termina, la Bucureşti, un meci în 8 oameni…

Acestea fiind zise, să trecem şi la lucruri mai frumoase. Toamna carierei lui Totti este una încărcată cu rod, deşi iarna i s-a arătat în mai multe rânduri. Dar Il Capitano a strâns din dinţi şi a trecut peste lungile perioade în care fusese exilat pe bancă de antrenori care nu concepeau reconstrucţie cu oameni peste 35 de ani. Dar iată-l pe acest Rudi Garcia, un francez care a câştigat un event cu Lille, că îi acordă lui Totti sceptrul. Iar rezultatele sunt deocamdată peste orice închipuire. Şi, ceea ce e la fel de important, rezultatele se împletesc cu spectacolul. Poate Roma nu va ţine pasul până la sfârşit, a mai păţit-o, dar suporterii sunt liberi să viseze. Măcar una dintre Roma, Napoli, Arsenal, Liverpool, Atletico să câştige titlul şi parcă s-ar respira altfel în această Europă fotbalistică, una cotropită la vârf de petrodolari.