Impresii de coşmar din Deltă! (II)

Relaxarea fiind din start exclusă, hai să vedem cum arată accesul către locul supliciului: dai vreo 5-6 milioane pe motorină, apoi încă 1 la cele două bacuri (Galaţi şi Tulcea, dus-întors fiecare) plus altele vreo 2 la ARBDD: permis de pescuit, permis de acces în Rezervaţie, permis de acces pentru maşină. Urmează cumpărarea de momeli de la magazinele specializate: râmă neagră („”şerpească), coropişniţe, ţipari, caraşi, lipitori. Total, încă 3 milioane. Aţi socotit cât face până aici? Nu? Atunci adăugaţi următoarele: cei 30 de ţipari a câte 1,5 lei/bucată au „fiert” în bidonul uitat nu mai mult de 30 de minute în soare, chiar a doua zi. Iar râmele, 25 de cutii a câte 5 lei bucata, au rezistat doar o zi mai mult. Nu, n-au fiert, şi ele, ci le-au devorat somoteii cu mărimea între 8 şi 12 cm! Cum cădea montura în apă, cum începea să zăngăne clopoţelul După nici 2 minute scoteam de regulă câte 2 astfel de piticuţi. Continuarea: pupa pe mustăţi şi trimişi înapoi la mama lor. Pe bune: mă ustură şi acum buzele de la cei 300-400 de somotei pupaţi în doar câteva zile. Ce faci fără râme şi ţipari? Păi, sapi ca dementul (iar mi-a ieşit peste 1 hectar!) câte 6-7 ore pe zi, la peste 40 de grade. Coropişniţele le ţineam pentru noapte, când, se ştie, vine somnul ăla mare. În teorie. În practică, la cele 30 de coropişniţe am mai prins alţi alţi vreo 25 de pitici, numai buni de pupat şi eliberat. Am mai aruncat la şalău, cu albitură prinsă la crâsnic: mureau obleţii şi roşioarele în cârlig, dar de băgat în seamă nu le băga nimeni... până în a 4-a zi, când mi-a muşcar ceva, am înţepat, am scos. Ce? Păi, şalău. Cât? Exact cât somoteii ăia, plus încă vreo 3 centimetri. Pupat şi eliberat 11 bucăţi în 30 de minute.