Doru POPOVICI

Îmi vine greu să-mi imaginez că pe altundeva în lume un meci al echipei reprezentative beneficiază de tot atât dezinteres cât meciul de ieri al Naţionalei noastre. Şi, în general, toate meciurile reprezentativei, de ani buni încoace. Nu are sens să căutăm explicaţii care ţin de psihologia maselor ori de sociologie. Chestia e mult mai puţin sofisticată: lumea nu vine fiindcă echipa joacă prost. Pardon, greşesc, echipa nu joacă nimic. Ceea ce la alţii înseamnă spectacol, goluri, luptă, dorinţă de afirmare sau de confirmare, la noi se regăseşte sub formă de lehamite fără frontiere. Jucătorii vin (atunci când se învrednicesc să vină!) cu un sictir în ei de crezi că au fost convocaţi cu pistolul la tâmplă, ori ca pedeapsă, vin de parcă organizatorul competiţiei nu e UEFA sau FIFA, ci DNA! Ei nu vin pentru ca prin vreo performanţă să-şi salte cota pe piaţa transferurilor, ci doar pentru a mai aduna la CV încă o selecţie, cu care oricum le creşte cota: cam cu vreo 2-3 euro!, că în milioane se socoteşte la cei care reuşesc calificări, nu la loseri de meserie, la maimuţe care ori freacă băncile de rezervă pe unde i-au cumpărat nişte fraieri, ori se dau şmecheri de-i goneşte orice antrenor care n-are nevoie de bagabonţi ci de fotbalişti. Fotbalistul român standard este cel mai adesea un inadaptabil care se trezeşte smuls din lumea lui alcătuit din manele, maşini benga şi curve de discotecă ori de televiziune şi aruncat într-o lume ostilă de la sine!, din moment ce are cu totul alte repere. Mai mult, el nu vorbeşte. Nu fiindcă n-ar vrea, ci fiindcă nici nu pricepe vreo limbă străină, nici nu vrea şi nici nu poate s-o înveţe, din moment ce propria-i limbă i-a rămas duşman pe veci... darămite una străină! El nu se exprimă, saracu’, nici pe teren, nici prin joc (că de aia e mai mereu trimis direct în tribună) şi nici când, ajuns în iarbă, nu poate împărtăşi bucuria colegilor când echipa înscrie. Aţi urmărit chestia asta? Toţi se pupă, iar românu’ e deja în propria-i jumătate de teren. Nu singur, că mai e şi portarul. La ce să meargă lumea pe stadion? Să-i vadă pe bosumflaţii şi apaticii lu’ Piţurcă? Şi pe Piţurcă în „treling”, când toţi antrenorii din lume sunt în costum?