Gabriel MANȚĂ

Ce le mai rămânea de făcut jucătorilor irlandezi după ce au fost tâlhăriţi la singurul gol reuşit de francezi, cel care le-a şi adus acestora calificarea?! Să se aşeze în fund la mijlocul terenului şi să refuze a repune balonul de la centru? Să ţină un moment de reculegere pentru onoarea pierdută a lui Henry? Pentru ei a venit vacanţa cu henţul din Franţa. Când văd asemenea aberaţii validate de arbitri, îi spurc în gând pe cei care susţin imbecilităţile alea de tipul "greşelile fac parte din joc" şi, în legătură cu utilizarea înregistrărilor la fazele litigioase, "s-ar pierde frumuseţea jocului". Aş trimite un teoretician de-ăsta să ţină o prelegere despre frumuseţea jocului în vestiarul irlandezilor! Să-i explice lui Trapattoni că o muncă de ani de zile poate să se ducă pe copcă pentru că aşa e fotbalul, frumos...
Cât despre Henry, cel mai blând cuvânt pe care îl găsesc este înjositor! Nu cred o iotă din spusele sale, cum că ar fi mărturisit henţul arbitrului, altminteri n-ar fi exultat la gol. Pot înţelege un trişor amărât care jinduieşte la pâinea bogatului, dar firoscoasa Franţă să aibă nevoie de asemenea japcă în faţa unor irlandezi?! Şi Maradona a înscris cu mâna, dar să ne imaginăm circumstanţele! Pentru poporul argentinian era încă proaspătă amintirea războiului din Malvine, iar o victorie împotriva Angliei ar fi echivalat cu o revanşă împotriva cucoanei de fier. Nu prea dus la biserică, Maradona n-a ezitat să le bage mâna în buzunar englezilor, dar apoi i-a înfruntat şi faţă în faţă, cu acel gol pe care îl ştiu şi copiii din ziua de azi.
Ce-ar mai fi de adăugat? Pe site-ul FIFA, la cronica meciului, nu se suflă o vorbuliţă despre vreo neregulă sau măcar vreo suspiciune la golul francezilor! Totul e roz la alde Blatter în curte. Precum hârtia igienică.