Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Sigur că suntem tentaţi să numim acest 2-2 cu Franţa mai degrabă semieşec, decât semisucces. Oricum, se sedimentează câteva lucruri.
Piţurcă va rămâne selecţioner în această campanie şi nu ştiu dacă trebuie să mai consumăm atâta energie în contestarea sa. Poate chiar este mai bine, fiindcă prea îşi asuma o imagine de apostol al calificărilor. Sunt şi vor fi destule de reproşat, dar mie, spre deosebire de alţii, Piţurcă nu mi-e duşman personal. De aceea, cuplul teleast Ivanovici-Cartianu a devenit mai mult decât penibil, adică de-a dreptul nociv! Şi la victorie ar fi fost în stare să-i strige lui Piţurcă faptul că n-a învins la scor. Nu ştiu de unde această înverşunare de rit nou la Cartianu, căci despre Ivanovici se ştiu nişte lucruri... Laitmotivul este neputinţa de a gestiona acel 2-0, dar formularea este uşor tendenţioasă. Cum ar veni, s-a trezit cu un avantaj de două goluri şi n-a ştiut ce să facă mai departe. L-am ironizat şi eu, ca mai toată lumea, pentru readucerea lui Florentin Petre, dar uite că piticul s-a insinuat pentru primul gol şi a centrat la al doilea. Asta se poate numi inspiraţie, chiar dacă apoi fostul dinamovist a dispărut din joc. Talismanele Chivu şi Mutu n-au strălucit, dar ei dau consistenţă echipei, adversarii consumă energie, alocă resurse pentru a-i bloca, iar asta oferă grade de libertate celorlalţi. Printre care şi Petre.
Gabi Mureşan rămâne bunul câştigat. Mulţi jucători îşi fac loc tiptil în echipa naţională, cu ucenicie în anturaj, în amicale, pe bancă. Sunt şi alţii care apar din senin şi acolo rămân. În 1990 Lupescu a prins lotul pe scara avionului, iar după meciul cu aşa-intitulata “Comunitate a Statelor Independente”, adică fosta URSS, a fost ani de zile reper al liniei mediane tricolore. Singurul lucru bun al înfrângerii cu 5-2 de la Kosice a fost revelaţia Prodan, în faţa căruia uriaşul Skuhravy, omul de gol al cehilor, n-a mişcat. La Euro 2000 Chivu a erupt brusc ca titular, a dat un gol Angliei şi acum e căpitanul echipei. Meciul cu Franţa este sau ar trebui să fie începutul perioadei lui Mureşan. Nu foarte îndelungată, având în vedere vârsta clujeanului, dar să sperăm că va fi intensă.
O altă chestiune care se confirmă este răzleţirea punctelor în grupă. Austria ia puncte Franţei, Franţa Serbiei, Serbia Lituaniei, Lituania nouă, iar noi şi Franţa lăsăm de izbelişte al treilea punct pus în joc. Ca o paranteză lipsită de vanitate, sunt amuzat să văd cum marii specialişti de la gazeta de, evident, specialitate bat cărări defrişate cu mult timp în urmă în această rubrică şi trag un semnal de alarmă cum că locul doi din grupa noastră este foarte probabil să nu prindă barajul. Nişte vizionari!
Câteva vorbe şi despre echipa Franţei. Am să încep tot pe departe. Exact acum 12 ani, când Franţa ne învingea cu 3-1 la Bucureşti, un tânăr promiţător de la Bordeaux pecetluia scorul final şi ne făcea să-i reţinem numele. Zidane. Acum, chiar dacă n-au mai învins francezii, un alt tânăr promiţător de la Bordeaux a închis tabela, după ce pasase subtil prin deviere la primul gol. Aşadar, Gourcuff. Un alt mare avantaj al francezilor a fost banca de rezervă. Când a simţit că-i arde buza, Domenech l-a aruncat în luptă pe Benzema, în timp ce Piţurcă a răspuns cu Bucur sau Costea. Prea mare discrepanţa, dar, într-un limbaj familiar selecţionerului, nu pot intra cărţi bune (sau măcar utile) la fiecare mână.
