Sorin AVRAM

Conform unor surse, premierul PSD, Victor Ponta, va veni pe 15 august la Suceava. Nu se ştie dacă, în cazul în care va ajunge, acesta va participa şi la hramul Mănăstirii Putna sau doar va inaugura un tronson al şoselei de centură a municipiului reşedinţă de judeţ. Lucrările sunt gata în proporţie de 80% şi se spune că, până în toamnă, toţi cei 12,4 kilometri de drum vor fi circulabili. Conform declaraţiilor oficialităţilor, şoseaua de centură a costat până la acest moment 195 de milioane de lei, iar pentru ca treaba să fie terminată mai trebuie încă 130 de milioane de lei. Cam multe milioane în condiţiile în care ce-a fost costisitor a fost făcut şi plătit până acum. Aşadar, cei 12,4 kilometri ai şoselei de centură costă nu mai puţin de 325 de milioane de lei, adică aproximativ 72,2 de milioane de euro. De unde rezultă că un kilometru de drum costă vreo 5,8 milioane de euro. Suma este uriaşă, însă trebuie de ţinut cont de faptul că şoseaua traversează o zonă cu un relief complicat şi că este o lucrare spectaculoasă. Totuşi, mi se pare că s-au băgat prea mulţi bani în şoseaua de centură a Sucevei. Însă, acum, important este ca aceasta să devină circulabilă, iar primele gropi să apară peste foarte mulţi ani. Peticirea unui kilometru de drum în Suceava costă câteva sute de mii de euro, iar turnarea de covor asfaltic peste un kilometru de drum pietruit nu costă mai puţin de un milion de euro. De regulă, plombele sar din asfalt peste câteva luni, iar primele găuri în covorul asfaltic apar după un an, doi. După aia, alţi bani, altă distracţie pe bani publici. Cu un milion de euro ţii un an echipa de handbal masculin de primă ligă CS Universitatea Suceava şi echipa de fotbal de Liga a II-a Rapid Suceava. La acest moment, pentru că au primit doar câţiva lei din partea municipalităţii, cele două echipe sunt pe ducă. E penibil pentru ditamai oraşul, care se vrea şi capitală de regiune, să nu fie capabil să ţină o echipă de handbal şi una de fotbal într-o localitate în care cinematograf şi teatru nu există şi care prinde viaţă, cât de cât, atunci când sunt plimbate pe străzi moaştele Sfântului Ioan cel Nou sau când urcă pe scenă diferiţi cântăcioşi de muzică populară pentru a fi aplaudaţi de domnii rurali bucuroşi că sunt mângâiaţi din toate părţile de fumul de grătare.