Sorin AVRAM

Preşedintele-dictator Traian Băsescu este sigur că sucevenii nu sunt interesaţi de ce se întâmplă la Roşia Montană. Că sucevenii sunt interesaţi doar de varza, cartofii şi nucile lor. Şi că abia aşteaptă sosirea domniei sale în vizită electorală de lucru, pentru a scrie cu trupurile lor, pe dealuri, „Bucovina”. În opinia celui mai deştept, mai competent, mai cinstit şi mai harnic conducător pe care l-a avut România din Epoca Fierului încoace, deblocarea situaţiei de la Roşia Montană ţine de organizarea unui referendum local. A declarat preşedintele-dictator: „Dacă vrem să facem o verificare prin referendum, şi cred că este justificat un referendum, trebuie să-l facem în zona care va fi afectată. Altfel, ce treabă credeţi că are cel care locuieşte la Suceava cu Roşia Montană sau cel de la Constanţa?”. Păi, are, domnule preşedinte. Să ştiţi, domnule preşedinte, că sunt suceveni interesaţi de faptul că dumneavoastră vreţi să daţi exploatarea aurului unor canadieni, iar de pe urma acestei mişcări România să se aleagă cu praful de aur de pe tobă şi cu o bucată de ţară distrusă. Unul dintre sucevenii căruia îi pasă că dumneavoastră vreţi să vă băgaţi târnăcopul în ea de Roşia Montană, domnule preşedinte, se numeşte Radu Cîrstea. L-am rugat pe Radu să-şi pună punctele de vedere legate de acest subiect pe hârtie, iar el a făcut-o.  

„Până acum şase ani nu ştiam nimic despre Roşia Montană. Atunci am fost prima oară în vacanţă în Munţii Apuseni. Am descoperit o zonă deosebită, cu peisaje foarte pitoreşti şi cu oameni minunaţi, astfel încât de-atunci merg în fiecare an în vacanţă acolo, împreună cu prietenii. De fiecare dată vizitez Roşia Montană şi discut despre acest proiect cu localnicii, cu angajaţii de la Roşia Montană Gold Corporation şi cu oamenii din celelalte zone din Munţii Apuseni. Acolo am învăţat că începerea acestei exploatări nu este numai problema localnicilor din comuna Roşia Montană, ci şi problema celorlalte localităţi de pe Valea Arieşului, acolo unde oamenii nu sunt săraci şi trăiesc din tăierea lemnului, din turism şi creşterea animalelor, neavând nevoie de minerit. De asemenea, este şi problema turiştilor care vin an de an acolo, la fel cum este problema tuturor, pentru că resursele naturale ale ţării ne aparţin tuturor şi nu vrem să le oferim gratis. Sunt două argumente importante împotriva acestui proiect: unul ecologic, iar celălalt economic. Proiectul RMGC presupune dărâmarea a patru munţi care înconjoară centrul vechi al Roşiei Montane, distrugerea galeriilor romane vechi de 2.000 de ani din masivul Carnic şi inundarea Văii Cornei, unde va fi amenajat un iaz de steril cu cianură de sodiu. Există pericolul de contaminare a apei, solului şi aerului, acest lucru putând avea un impact grav asupra sănătăţii oamenilor. De asemenea, vor fi despădurite peste 250 de hectare de pădure şi, chiar dacă ei spun că vor împăduri alte zone cu o suprafaţă mai mare, asta va dura zeci de ani, iar până atunci există riscuri de inundaţii şi de distrugere a biodiversităţii.

Cel mai important argument cu care PR-ul RMGC iese în faţă este cel economic: crearea de locuri de muncă şi sumele de bani care vor intra în economie, direct sau indirect, în urma exploatării. Se spune că vor intra în economie aproximativ 4,5 miliarde de euro pe toată perioada exploatării, care se estimează a fi de 16 ani, adică o medie de 280 de milioane de euro anual, adică aproximativ 0,2% din Produsul Intern Brut al României. Deci, economia românească, aşa cum este ea, a produs în anul de criză 2010, într-o singură zi, mai mult decât ne promite RMGC într-un an. Această sumă nu justifică în nici un fel dezastrul ecologic care ar putea avea loc acolo. Până la urmă, singura justificare a demarării acestei exploatări o reprezintă crearea de locuri de muncă. Într-adevăr, nu e normal să mă opun eu, de la Suceava, creării de locuri de muncă în Roşia Montană. Dar oamenii de-acolo ar trebui să aibă responsabilitatea viitorului copiilor lor, iar pentru asta ar trebui să fie interesaţi de o dezvoltare durabilă a zonei. Ar trebui să ne amintim de Valea Jiului. De ce a lăsat mineritul în urmă: sărăcie mare, dar şi costuri sociale ridicate pentru noi toţi. Noi toţi le-am plătit muncitorilor disponibilizaţi compensaţii financiare. Iar acum plătim ajutoare sociale, sub diferite forme. Exploatarea de la Roşia Montană este problema tuturor cetăţenilor acestei ţări. Mineritul şi-a dovedit incapacitatea de a susţine o economie locală sănătoasă. Salariile oferite de industria minieră atrag toată forţa de muncă locală şi descurajează iniţiativa privată. Toată forţa de muncă va fi atrasă într-o industrie care nu creează inovaţie şi care nu este sustenabilă. Când resursele miniere se vor epuiza vor rămâne în urmă oameni nepregătiţi, industria negenerând dezvoltare, ci doar surplus de venituri. Când mina moare, moare şi oraşul construit în jurul ei. Frenezia investiţiilor în aur din ultimul timp seamănă foarte mult cu frenezia investiţiilor imobiliare din anii 2007-2008. În momentul în care preţul aurului va scădea, exploatatorii vor trebui să-şi scadă cheltuielile. Asta se va traduce prin reduceri la investiţiile în protejarea mediului şi în protejarea angajaţilor şi a comunităţii locale.

Un Guvern responsabil nu ar trebui să încurajeze dezvoltarea industriei mineritului întrucât aceasta are un efect negativ asupra economiei reale, dar mai ales pentru că amanetează viitorul comunităţilor locale prin angajarea lor în activităţi lipsite de inovaţie şi fără perspective în viitor. Roşia Montană poate deveni o atracţie turistică, având peisaje frumoase, zone de drumeţie montană şi, foarte important, 150 de kilometri de galerii romane care ar putea fi amenajate. De exemplu, Salina Turda, care a fost amenajată de curând, este vizitată anual de 400.000 de turişti. Rimetea, o fostă localitate minieră din Apuseni, a făcut tranziţia la aşezare turistică şi timp de patru luni pe an are toate locurile de cazare ocupate complet, având turişti şi în afara sezonului.

Sper că am reuşit să aduc si o alta perspectivă asupra exploatării miniere de la Roşia Montană şi că am reuşit să ridic semne de întrebare pentru fiecare dintre noi, atunci când ne decidem să luăm o poziţie asupra acestui proiect, chiar dacă poziţia este pro sau contra. De ce ar trebui să luăm o poziţie? Pentru că toţi ar trebui să fim responsabili cu ţara noastră, mai ales că vedem în ce stare a ajuns astăzi România din cauza lipsei noastre de responsabilitate şi de atitudine civică”.

Ai reuşit, Radule, să ridici unele semne de întrebare legate de dorinţa lui Traian Băsescu de a băga cianurile şi târnăcoapele în Roşia Montană. Iar pentru asta îţi mulţumesc.