Sorin AVRAM

În ultimul timp, preşedintele PD-L al Consiliului Judeţean Suceava, Gheorghe Flutur, nu este atât de prezent în campania electorală a lui Traian Băsescu, în ciuda faptului că acesta este şeful campaniei PD-L pe întreaga ţară. Sau, mă rog, pe întregul judeţ, pentru că România nu mai reprezintă acum decât cel mult un judeţ al Uniunii Europene.
La poziţia pe care o ocupă şi la puterea sa de alergătură pe care a demonstrat că o are cu ocazia altor campanii electorale, era de aşteptat ca Gheorghe Flutur să bata ţara în lung şi-n lat şi să facă turul televiziunilor ca Mihaela Rădulescu înainte de a-şi lansa cartea. Era de aşteptat ca, dimineaţa, la prânz şi seara, domnul Flutur să mănânce penelişti şi pesedişti pe pâine şi să se pună cu pieptu-i de aramă în faţa săgeţilor trase în direcţia lui Traian Băsescu.
Gheorghe Flutur e el, dar parcă totuşi nu e el. De aceea nu puţini sunt cei care s-au grăbit să-i cânte acestuia prohodul politic. Totodată, atacurile îndreptate împotriva lui Gheorghe Flutur nu au contenit. Domnul Flutur a fost umplut de respect din cap şi până-n picioare pe mai toate canalele media. Din atacator, Gheorghe Flutur s-a transformat în încasator. Atitudinea afişată de domnul Flutur în ultima perioadă de timp pare greu de înţeles din moment ce miza politică este uriaşă, iar acesta, aşa cum spuneam, este recunoscut pentru combativitatea sa şi pentru viteza de deplasare în teritoriu şi în studiourile teritoriale ale televiziunilor.
Însă, există o explicaţie. Gheorghe Flutur are un mare necaz în familie, un necaz despre care, din motive lesne de înţeles, nu voi oferi amănunte. În mediile politice şi jurnalistice se ştie foarte bine prin ce trece Gheorghe Flutur şi de aceea atitudinea aspră pe care unii politicieni şi unii jurnalişti continuă să o afişeze faţă de acesta este cel puţin deplasată.
Bărbaţii adevăraţi nu dau niciodată într-un om care stă aplecat asupra problemelor de familie pe care le are şi, astfel, nu numai că nu poate ataca, dar nici măcar nu se poate apăra. Apoi, alegerile trec şi, indiferent de rezultatul acestora, lucrurile se aşează într-un fel sau altul, iar oamenii rămân şi trebuie măcar să se salute. Din nefericire, lume e multă, numai că oameni sunt puţini.