Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Se caută şefi la interne. Dacă se poate, să fie direct parte a crimei organizate, să fi cărat cândva măcar o valijoară de lichidităţi, să fi circulat cu un BMW cu seria ştearsă, să fi stat de şapte, să fi rătăcit probe din dosar, să fi plasat fondurile cu dobânzi convenabile, să fi fost pe circuitul comisioanelor sau al cotizaţiilor din cutia milei vamale, să fi băut cu spoitori sau jucat cu cămătari. Dar asta numai dacă se poate. Dacă nu se poate, că e rea presa şi clonţos Băsescu, iar Boc face doar ce îi spune preşedintele, atunci trecem la planul B, să punem pe unul la care nu are obiecţii crima organizată. Să nu aibă ochi, picioare, mâini, coloană vertebrală, să aibă contul deschis şi pretenţii rezonabile, eventual dosar de miliţian abuziv sau de agent acoperit, ca să avem intrare la el, ca orice contribuabil, vorba aceea. E al dracului de greu, dovadă că au trecut două luni şi au demisionat deja doi miniştri incapabili să găsească nişte băieţi care să mulţumească pe toată lumea.
Alegerea miniştrilor de Interne e halucinantă şi arată că PSD după Iliescu nu mai e un partid, ci un SA, la care crima organizată are acţiuni serioase, cum avea pe vremuri Securitatea.
Prima alegere, Gabriel Oprea, era un baron local de Ilfov, adică unul din cele mai corupte judeţe din România. Milionar în euro, deşi ofiţer de carieră şi deci fără surse care să poată justifica asemenea venit. Sub domnia lui se organiza turismul electoral cu autobuzele. A căzut ca un erou pentru că unii care îl aveau la mână i-au cerut să facă lucruri contrare interesului altora care îl aveau la mână.
Odată trebuşoara asta lămurită, a fost numit direct capul baronilor locali, domnul Liviu Dragnea, care chiar din opoziţie negociase cu succes cu guvernul liberal. Domnul Dragnea a fost, ca şi domnul Oprea, pe lista neagră a Coaliţiei pentru o Guvernare Curată, dat fiind că presa a remarcat excepţionalele afaceri pe care le-au făcut unii cât a condus el judeţul Teleorman, în cap cu nişte tovarăşi care au făcut profit de peste două sute de mii de euro ca să vândă Consiliului Judeţean un bac vechi, care nu mai avea autorizaţie de plutire, pentru trei sferturi de milion.
El a căzut cu “cinste, onoare, demnitate şi profesionalism”, valorile sale supreme autodeclarate. Lista pare lungă, dar a uitat să adauge sinceritatea: plecând, a admis nu că nu a putut pune pe interpuşii crimei organizate în funcţiile luate în vizor de colegul Vanghelie, care pare noul responsabil cu acest sector, ci că Ministerul nu are banii la care spera. Aşa e, urmare a cheltuielilor excesive ale guvernului Tăriceanu, austerităţii promovate de primul ministru Boc, neîncrederii Comisiei Europene într-un guvern PD-L fără Monica Macovei, dar cu PSD în schimb, au dus la o serioasă atrofiere a bugetului Internelor.
Marii bani europeni deja cheltuiţi în imaginaţia unora vor veni mai greu, şi vor fi opriţi la cel mai mic pretext sau bănuială de corupţie, cum s-a întâmplat deja în Bulgaria. Iată că efectele pozitive ale crizei financiare încep să se facă şi ele simţite, pe lângă cele negative. Prosperitatea din care a înflorit corupţia guvernului Tăriceanu 2 s-a uscat. Pentru fiecare eurocent de acum înainte va trebui mult mai multă sudoare.
Lăsând gluma la o parte, construcţia unui minister de Interne profesionist, care să şteargă amintirea miliţiei de altă dată, a fost un mare efort al ultimilor ani, care a convins Bruxelles-ul într-o oarecare măsură. Poliţia de azi nu mai e cea de ieri. Cu toate că proasta organizare încă domneşte, mentalităţile s-au schimbat şi sondajele arată de câţiva ani că poliţia, din toate instituţiile statului, a progresat cel mai mult în încrederea cetăţenilor. Toate aceste eforturi au fost şterse de aceste două luni de cascadorii, ca şi speranţa că PSD se va reforma mai uşor la guvernare decât în opoziţie.
