Lucian AVRAMESCU

Înalt Prea Sfinţitul Teofan este noul Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, izbândă electorală dobândită în urma unor războaie ale bărbilor ortodoxe considerate conservatoare împotriva bărbilor ortodoxe catalogate de analiştii bisericii drept reformatoare. Sfinţiile lor, sub privirea indiferent-îngăduitoare a Celui de Sus, polemizează din amvon, îşi exhibă calităţi teologice şi mânuiesc floreta dreptei credinţe. Arghezi scria cândva că un scaun de înalt ierarh se obţine nu odată cu păruieli şi scărmănat bărbi, cu cârje teologale întrebuinţate ca măciuci. Scăfârlia inamicului religios, doritor de dregătorie nu în cer, ci pe pământ, întâmplător râvnită şi de un alt slujbaş cu cădelniţă, trebuie musai turtită. Mă rog, războaiele din ierarhiile ortodoxiei române s-au isprăvit pentru această legislatură fără mari vărsări de sânge. Surprinzătoare pentru unii a fost doar victoria Înalt Prea Sfinţitului Teofan, exponent al conservatorilor bisericii, un fel de Ion Iliescu al politicienilor cu sutană.

Ce se petrece în politica mirenilor? Aici bătăliile, purtate la foc mic, abia acum devin vâlvătaie şi pârjol. Legea votului uninominal, născută cu forcepsul, scrâşnită şi beteagă, strică socoteli şi obligă la strategii neîncercate. Înalt Prea Fericitul Băsescu, un fel de Daniel cu chelie şi fără barbă, tronând din Patriarhia Cotrocenilor, cu un ochi spre adversarii politici şi cu celălalt, mai blajin, spre Elena Udrea (reprezentantă a Neprihănitelor), pregăteşte lovituri mari şi pândeşte, ca de obicei, greşelile şi păcatele arhiereilor risipiţi nătâng în mai multe partide. Drept şi cucernic ar fi fost ca toţi să se închine aceleiaşi doctrine, cea îmbrăţişată de Părintele Tătuc. În netrebnicia lor, însă, unii sunt liberali, alţii social-democraţi, cei mai mulţi risipiţi în negura îndoielii.  De altfel,  nici Tatăl de la Cotroceni nu dă o pildă limpede. Corul lui de enoriaşi, adunaţi de-a valma în secta PD-L, poartă azi un nume şi mâine altul, se închină săptămâna asta unei doctrine pentru a o zvârli săptămâna cealaltă. În ce să mai crezi?

Uninominalul, zice-se, va repropulsa, cel puţin în ierarhiile locale, aşa-zişii baroni, un fel de episcopi şi mitropoliţi tronând peste sufletele epuizate ale enoriaşilor adunaţi buluc în colegii. Ce-s colegiile? Un fel de circumscripţii rebotezate. Cei mari rămân mari. Reformarea din temelii a clasei politice va însemna Vanghelie şi Oprescu la Bucureşti, Berceanu la Craiova, Fenechiu la Iaşi, Frunzăverde la Caraş Severin, Oprişan în Vrancea. Toţi aceşti Înat Prea Sfinţiţi ne sunt cunoscuţi din rugăciuni vechi şi mătănii întrebuinţate în cererile de iertare a păcatelor făptuite în 18 ani de la întâmplarea mai puţin creştinească al ciuruirii cu gloanţe a Odiosului şi Odioasei în zi de Crăciun. Pentru a nu vorbi cu păcat, uninominalul va mai primeni pe ici pe colo clasa politică, promovând lângă Dumnezeu figuri noi de îngeri şi sfinţi. O jună evlavioasă este chiar fiica Împăratului, pe numele ei de călugăriţă, Elena Băsescu. Ea îşi schimbă zilnic, de mai multe ori, ţoalele, epuizând toate casele de modă ale lumii doar, doar o nimeri haina smereniei. Până la vârsta de 26 de ani, n-a nimerit-o. Angelica jună îşi va dovedi harul politicesc abia spre coada anului când va candida pentru Parlament. Tot un reprezentant al clasei politice înnoite este şi Victor Ponta. El se dă june de vreo două decenii şi ceva. Confratele lui de Parlament, Cristian Boureanu, cu o pungă doldora de galbeni (cum Dumnezeu s-o fi îmbogăţit în aşa hal flăcăiaşul ăsta nu pricep fiindcă a bântuit mereu prin televiziuni şi forul legiuitor?), e şi el o speranţă a clasei politice primenite şi scrobite în maşina de spălat a uninominalului. Feţe luminate cu totul proaspete – ioc! Nu tu o prospătură, nu tu o Fecioară Născătoare. Popii şi preotesele, ieşiţi la bătaie, sunt hârşiţi în intrigării şi dat la geoale pe dedesubt. În consecinţă, se pronunţă analiştii politicii bisericeşti, mâine faţă de azi nu va aduce decât surpriza unui haos generalizat. Aleşii, care-şi vor întrebuinţa vârtos mecla şi buzunarul personal, nu se vor mai supune cu una cu două şefilor de partid, iar religia bunului plac se va întrona. Doar Împăratul, cel din jilţul Cotrocenilor, îşi va consolida autoritatea peste armii îngereşti care se vor decima singure, stăpânite uşor cu vorba şi parul. Dictatura lui Dumnezeu e veche de două mii şi ceva de ani.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Înalt Prea Fericiţii politicii.

Comentarii