Poetul Ion Cozmei a fost condus pe ultimul drum

Poetul Ion Cozmei, care a trecut în veşnicie joi seara, la vârsta de 64 de ani, a fost condus ieri pe ultimul drum prin Suceava, oraşul în care s-a afirmat ca poet şi în care a fost unul dintre cei mai activi animatori culturali vreme de aproape patru decenii.

Un ultim omagiu adus poetului, traducătorului, profesorului, gazetarului şi omului de spirit Ion Cozmei

Membrii familiei, prietenii, vecinii, foştii colegi din învăţământul sucevean, numeroşi oameni de cultură din arealul bucovinean (scriitori, artişti plastici, coregrafi şi muzicieni din cadrul Ansamblului Artistic „Ciprian Porumbescu”, dar şi reprezentanţi ai vieţii culturale de la Cernăuţi) au venit să-i aducă un ultim omagiu poetului, traducătorului, profesorului, gazetarului şi omului de spirit care a truditca „salahor la cariera de marmură a cuvântului”.

„Ion al Cozmei ot Călineştii lui Cuparencu, voievod binecuvântat peste literele româneşti”, aşa cum se auto-identifica el în poemul intitulat „Uric întru luare aminte”, poetul care a privit viaţa cu ironie luându-şi „porţia zilnică de glucoză” şi scriind permanent la „manualul de supravieţuire” „în aşteptarea rezultatului monocolor al zilei de mâine”, a lăsat în urma sa un gol de necompensat, în primul rând în familie, dar şi în cercul prietenilor săi şi în spaţiul cultural bucovinean, în care şi-a conturat efigia ca personalitate distinctă.

Timp de trei zile, într-un pelerinaj continuu, au sosit la căpătâiul poetului oameni care l-au cunoscut, l-au preţuit şi l-au admirat

Timp de trei zile, într-un pelerinaj continuu, au sosit la căpătâiul poetului oameni care l-au cunoscut, l-au preţuit şi l-au admirat, mulţi dintre ei cu recunoştinţă pentru c-au fost remarcaţi, recomandaţi şi promovaţi de poetul pentru care cireşul din grădina copilăriei a fost borna esenţială a destinului său literar.

L-au condus pe ultimul drum scriitorii Carmen Veronica Steiciuc, Ion Beldeanu, Ciprian Bojescu, Dumitru Brădăţan, Sabina Fînaru, Constantin Horbovanu, Emil Ianuş, Rozalia Motrici, Lucia Olaru Nenati, Arcadie Opaiţ, Alexa Paşcu, Viorica Petrovici, Liviu Popescu, Ion Prelipcean, Emanoil Rei, Emil Simion, monahia Elena Simionovici, Cezar Straton, Ioan Ţicalo, Isabel Vintilă, Alexandru Ovidiu Vintilă, artiştii plastici Viorel Corodescu COV, Mihai Pânzaru PIM, Konstantyn Ungureanu BOX, dar, cu siguranţă, şi alţii care s-au aflat în mulţimea care a participat la funeralii.

Ion Cozmei (1951 - 2015), care şi-a conturat profilul literar încă de pe băncile Liceului „Ştefan cel Mare” din Suceava, a absolvit Facultatea de Filologie din cadrul Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi (secţia română - latină) şi a activat ca profesor (în ultimele două decenii la Liceul cu Program Sportiv), dar a deţinut şi funcţia de director al Casei de Cultură a Sindicatelor din Suceava.

Ion Cozmei şi-a făcut debutul ca poet în presa de tineret în anul 1965 şi a debutat editorial în anul 1985. A colaborat la prestigioase reviste literare („România literară”, „Luceafărul”, „Convorbiri literare”, „Poesis”, „Dacia literară”...) şi a fost redactor-şef al periodicelor „Albatros”, „Pro Natura”, „Curierul de Bucovina” şi al revistei „Ţara Fagilor”, editată de Societatea pentru Cultura şi Literatura Română din Bucovina. Autor al mai multor volume de versuri, multipremiat pentru activitatea sa literară, Ion Cozmei a fost unul dintre fondatorii Mişcării Ecologiste din Bucovina şi ai Fundaţiei Culturale a Bucovinei şi a fost membru al Societăţii Scriitorilor Bucovineni şi al Uniunii Scriitorilor din România.

„Îmi dau seama / că sfârşitul acesta nu e al meu / e doar iluzia mea / curgătoare ca apa...”

Membru activ al Uniunii Ucrainenilor din România, Ion Cozmei (singurul doctor în filologie din România cu o teză dedicată poetului naţional al Ucrainei, Taras Şevcenko, onorat cu Premiul pentru traducere al Uniunii Scriitorilor pentru volumul „Cobzarul”) i-a avut alături pe reprezentanţii comunităţii ucrainene sucevene, preşedintele Ilie Sauciuc şi prim-vicepreşedintele Ioan Bodnar.

Slujba creştină a fost oficiată de preoţii Alexandru Zofotă şi Ionel Irimia, de la Biserica „Învierea Domnului” din municipiul Suceava, împreună cu pr. paroh Mihai Cobziuc, de la Biserica „Sf. Ilie” din Dărmăneşti.

După ceremonia religioasă de la Suceava, corpul neînsufleţit al poetului a fost transportat şi înhumat în cimitirul din satul de baştină, Călineşti-Cuparencu.

Într-unul din poemele sale, Ion Cozmei, pornit „în căutarea sfârşitului imaginar”, scria următoarele:

Şi iar îmi dau seama / că sfârşitul acesta nu e al meu / e doar iluzia mea / curgătoare ca apa / ideea mea despre Dumnezeu / şi nesfârşita lui deşertăciune”.