Poetul Ion Cozmei, care a trecut în veșnicie joi seara, la vârsta de 64 de ani, a fost condus ieri pe ultimul drum prin Suceava, orașul în care s-a afirmat ca poet și în care a fost unul dintre cei mai activi animatori culturali vreme de aproape patru decenii.
Un ultim omagiu adus poetului, traducătorului, profesorului, gazetarului și omului de spirit Ion Cozmei
Membrii familiei, prietenii, vecinii, foștii colegi din învățământul sucevean, numeroși oameni de cultură din arealul bucovinean (scriitori, artiști plastici, coregrafi și muzicieni din cadrul Ansamblului Artistic „Ciprian Porumbescu”, dar și reprezentanți ai vieții culturale de la Cernăuți) au venit să-i aducă un ultim omagiu poetului, traducătorului, profesorului, gazetarului și omului de spirit care a truditca „salahor la cariera de marmură a cuvântului”.
„Ion al Cozmei ot Călineștii lui Cuparencu, voievod binecuvântat peste literele românești”, așa cum se auto-identifica el în poemul intitulat „Uric întru luare aminte”, poetul care a privit viața cu ironie luându-și „porția zilnică de glucoză” și scriind permanent la „manualul de supraviețuire” „în așteptarea rezultatului monocolor al zilei de mâine”, a lăsat în urma sa un gol de necompensat, în primul rând în familie, dar și în cercul prietenilor săi și în spațiul cultural bucovinean, în care și-a conturat efigia ca personalitate distinctă.
Timp de trei zile, într-un pelerinaj continuu, au sosit la căpătâiul poetului oameni care l-au cunoscut, l-au prețuit și l-au admirat
Timp de trei zile, într-un pelerinaj continuu, au sosit la căpătâiul poetului oameni care l-au cunoscut, l-au prețuit și l-au admirat, mulți dintre ei cu recunoștință pentru c-au fost remarcați, recomandați și promovați de poetul pentru care cireșul din grădina copilăriei a fost borna esențială a destinului său literar.
L-au condus pe ultimul drum scriitorii Carmen Veronica Steiciuc, Ion Beldeanu, Ciprian Bojescu, Dumitru Brădățan, Sabina Fînaru, Constantin Horbovanu, Emil Ianuș, Rozalia Motrici, Lucia Olaru Nenati, Arcadie Opaiț, Alexa Pașcu, Viorica Petrovici, Liviu Popescu, Ion Prelipcean, Emanoil Rei, Emil Simion, monahia Elena Simionovici, Cezar Straton, Ioan Țicalo, Isabel Vintilă, Alexandru Ovidiu Vintilă, artiștii plastici Viorel Corodescu COV, Mihai Pânzaru PIM, Konstantyn Ungureanu BOX, dar, cu siguranță, și alții care s-au aflat în mulțimea care a participat la funeralii.
Ion Cozmei (1951 – 2015), care și-a conturat profilul literar încă de pe băncile Liceului „Ștefan cel Mare” din Suceava, a absolvit Facultatea de Filologie din cadrul Universității „Al. I. Cuza” din Iași (secția română – latină) și a activat ca profesor (în ultimele două decenii la Liceul cu Program Sportiv), dar a deținut și funcția de director al Casei de Cultură a Sindicatelor din Suceava.
Ion Cozmei și-a făcut debutul ca poet în presa de tineret în anul 1965 și a debutat editorial în anul 1985. A colaborat la prestigioase reviste literare („România literară”, „Luceafărul”, „Convorbiri literare”, „Poesis”, „Dacia literară”…) și a fost redactor-șef al periodicelor „Albatros”, „Pro Natura”, „Curierul de Bucovina” și al revistei „Țara Fagilor”, editată de Societatea pentru Cultura și Literatura Română din Bucovina. Autor al mai multor volume de versuri, multipremiat pentru activitatea sa literară, Ion Cozmei a fost unul dintre fondatorii Mișcării Ecologiste din Bucovina și ai Fundației Culturale a Bucovinei și a fost membru al Societății Scriitorilor Bucovineni și al Uniunii Scriitorilor din România.
„Îmi dau seama / că sfârșitul acesta nu e al meu / e doar iluzia mea / curgătoare ca apa…”
Membru activ al Uniunii Ucrainenilor din România, Ion Cozmei (singurul doctor în filologie din România cu o teză dedicată poetului național al Ucrainei, Taras Șevcenko, onorat cu Premiul pentru traducere al Uniunii Scriitorilor pentru volumul „Cobzarul”) i-a avut alături pe reprezentanții comunității ucrainene sucevene, președintele Ilie Sauciuc și prim-vicepreședintele Ioan Bodnar.
Slujba creștină a fost oficiată de preoții Alexandru Zofotă și Ionel Irimia, de la Biserica „Învierea Domnului” din municipiul Suceava, împreună cu pr. paroh Mihai Cobziuc, de la Biserica „Sf. Ilie” din Dărmănești.
După ceremonia religioasă de la Suceava, corpul neînsuflețit al poetului a fost transportat și înhumat în cimitirul din satul de baștină, Călinești-Cuparencu.
Într-unul din poemele sale, Ion Cozmei, pornit „în căutarea sfârșitului imaginar”, scria următoarele:
Și iar îmi dau seama / că sfârșitul acesta nu e al meu / e doar iluzia mea / curgătoare ca apa / ideea mea despre Dumnezeu / și nesfârșita lui deșertăciune”.
