Mircea Radu IACOBAN

Sincer, îmi pare rău de Napoli. Iertată fie-ne comparaţia (se trage din filonul cât se poate de responsabil al înţelepciunii populare), italianul a izbutit isprava confecţionării biciului dintr-un material pe care doar chinezii îl preţuiesc, fertilizând salatele pe care le cumpărăm de la Kaufland. Biciul a pocnit de s-a auzit tocmai la Split, în cupele europene, unde Poli Iaşi s-a comportat mai mult decât onorabil. Cu un lot de adunătură, făr-de nume mari, doar cu doi veterani titraţi şi utili, dar aflaţi de multişor sub zodia pensionării (Golubovici şi Cristea), Napoli a croit o echipă cotată drept „nuca tare” a campionatului, punând-o să interpreteze făr-de cusur unica partitură de care ar fi fost capabilă: apărare italienească lacăt şi, eventual, contraatac. Poli primea goluri greu şi, din când în când, mai băga şi ea mingea-n aţe; bob cu bob, punctele se rânduiau în clasament, lăsând impresia că matematica organizare a jocului defensiv poate fi destulă într-un campionat cinic şi şleampăt ca al nostru, ba chiar şi-ntr-o margine europeană a fotbalului adevărat. Numai că a plecat Golubovici, s-au accidentat Cristea, Mihalache, Ciucă, Bole ş.a., din pricina cartonaşelor, căpitanul Voicu juca un meci da şi unul nu, iar Napoli s-a trezit că n-are trupă nici cât să completeze foaia de joc, ajungând să se bazeze pe vedete de calibrul lui Vasile Gheorghe.

Fatalmente, au venit rateurile. Reacţia Iaşiului (pe care-l credeam oraş cu public mai înţelept şi mai puţin radicalizat întru pompierisme de Giurgiu): tribunele au scandat cu voluptate „de-mi-si-a!”, apoi şefii clubului au decis izgonirea antrenorului. Şi va trebui iarăşi să amintim o zicere din popor, destul de decoltată în felul ei, drept pentru care cerem scuzele de rigoare: „schimbăm paturile în loc să...” N-a ţinut nici la Crucea de Piatră, darămite în fotbal, unde completarea şi înnoirea trupei astfel încât să existe barem concurenţă pe posturi nu-i simplă nevoie, ci ditamai legea...

Napoli îmi plăcea şi pentru decenţa, chiar eleganţa, cu care se comporta în „spaţiul tehnic”, la antipodul scălâmbăielilor tip Şumudică (predestinat nume!), Cârţu & comp. De loc nu-mi plăcea faptul că-ntr-o viaţă petrecută în România n-a izbutit să înveţe limba băştinaşilor. Rezultatele onorabile pe teren făceau să ne înghiţim reproşul, ne mai luând seama că migranţii români în peninsulă, deloc mai şcoliţi, într-o săptămână se descurcă în italiană, iar Napoli n-a catadicsit să deprindă, după atâţia ani, o limbă, zice-se, chiar mai latină decât dialectul toscan! (Cum se întoarce roata istoriei! Pe vremuri, sute de lucrători italieni s-au stabilit definitiv, cu familiile, în preajma Iaşiului, acum e viceversa!).

Ce va fi mai departe? Prunea o să-şi ia curând tălpăşiţa, fiindcă îl curtează insistent Dinamo, şi când corabia începe să ia apă, toată suflarea de la bord caută cea mai lesnicioasă salvare. S-a anunţat venirea lui Isăilă. Cine-i Isăilă? A antrenat ici-colo, cel mai onorant post menţionat în CV fiind acela de secund, doi ani, la Naţională. Nu ştiu dacă-i chiar onorant să fii secund la o Naţională ca vai de ea, dar, mă rog, de ce să fim Casandre şi să nu-i acordăm tot creditul noului-venit, mai ales că fostul secund al reprezentativei îşi aduce cu el încă doi secunzi personali alături de cei trei (Kereszy, Dohot, Honceriu) rămaşi buni în grad. Câte un antrenor secund la fiecare doi jucători, plus principalul, vor comanda o trupă teribil de subţirică, cu staruri de calibrul Vasile Gheorghe... Şi lipsită de bănuita şi atât de utila prestaţie subterană a lui Prunea, cel uns cu toate alifiile fotbalului românesc! Viitor de aur Poli n-are, dar de ce să nu credem în a ei înălţare? Poate, cine mai ştie, rămâne Napoli, care nu acceptă concedierea decât după ce i se achită toate despăgubirile prevăzute în contract. Până la urmă, ieşenii au aflat o chichiţă: antrenorul poate fi dat afară în situaţia în care a primit drepturile băneşti la zi. Ar mai fi nevoie de 18.000 de euro, dar încă n-au fost găsiţi, aşa că Napoli a programat antrenamente. Isăilă nu mai vine, fiindcă-i a doua oară când sună la Iaşi şi i se răspunde „ocupat”. Se vehiculează numele unui alt antrenor, care a mai trecut pe la Poli, numai că făr-de nici un rezultat onorabil. Toamnă gri fără Napoli!