Cătălin MIHULEAC

Când miliardarii ţării noastre se decid să-şi zidească bibliotecă, în rolul primei cărămizi desemnează un volum de Patapievici.
Când Liiceanu vrea să-şi tragă sufletul după ce schimbă scutecele naţiunii, culege firele de praf imaginare de pe papionul lui Patapievici.
Când profii universitari, de care e plină ţara, nu mai au ce cleveti pe la seminarii şi berării, citează câteva panseuri adânci din Patapievici.
Când tinerele studente păşesc sfios pe dâra primelor vise erotice rafinate, optează în grup pentru nişte sex oniric cu Patapievici.
Când o nouă revistă face ochi, se luptă din prima zi să capete un interviu, o frază ori măcar o silabă de Patapievici.
Când Decebal, Eminescu, Mihai Viteazul, Bălcescu şi Regele Ferdinand dezbat găunoşenia nemuririi, regretă în grup că n-au prins şansa de a fi măcar pentru câteva minute contemporani cu Patapievici.
Când zootehnişti şi ciberneticieni îşi compun bibliografia lucrărilor de bacalaureat sau de doctorat, în dreptul literei „A” îl menţionează pe Patapievici.
Când ţara se trezeşte dimineaţa, înainte de a da cu apă pe ochi, păşeşte timorată în cabinetul diagnosticianului dr. Patapievici.
Când astrologii veghează starea universului, în paralel despăduchează sensuri ascunse din cuvintele lui Patapievici.
Când domn’ profesor C.T. Popescu predă la tablă lecţia despre eficienţa serviciilor secrete în România, se întreabă cu creta în mână câte parale ar fi făcut Patapievici, fără imaginarul căpitan Soare, ăl de l-a îndesat acum nişte ani pe anonimul Horia-Roman în tubul digestiv al mass-media.
 Patapievici nu-i, la urma urmei, decât numele unui raion dintr-un magazin bine aprovizionat. Niciodată nu se-ntâmplă să plece nemulţumit clientul din raion.

 

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Ce ne-am face fără Patapievici?.

Comentarii