Distribution Magi
Distribution Magi
Distribution Magi
 
marţi, 20 nov 2007 - Anul XII, nr. 276 (3648)
ANUNŢURI ONLINE:
Acum: 0°C.
La noapte: °C. Meteo
Anunţuri OnlineMonitorulTVAlbum Foto
HoroscopRedacţiaPublicitate
Curs valutar euroEUR:Tendinta4,9715 lei
Curs valutar dolar americanUSD:Tendinta4,5614 lei
Newsletter Monitorul de Suceava RSS Monitorul de Suceava Monitorul de Suceava pe YouTube Monitorul de Suceava pe Twitter Monitorul de Suceava pe Facebook
Printeaza articolulPrintează articolul |  Trimite prin e-mailTrimite e-mail |   ø imagini |   ø fişiere video
Mircea Radu IACOBAN

Mircea Radu IACOBAN


să vezi şi să nu crezi!

Volovici

de
(citeşte alte articole de la acelaşi autor)
Îi spuneam, în urmă cu 50 de ani, Bebi. Atunci, părea un apelativ oarecare. Acum, sună ridicol – nu numai din pricina relaţiei imposibile dintr-un astfel de prenume şi realitatea vârstei a treia,  cât şi (mai ales!) datorită filmelor americane în care amorezii se alintă cu acelaşi idiot baby oriunde şi oricând. Fostul coleg de grupă la facultate, în pragul împlinirii frumoasei (chiar o fi frumoasă?) vârste de 70 de ani, a revenit la numele din catalog: Leon Volovici. Barba îi schimbă oarecum înfăţişarea, dar inflexiunile vocii i-au rămas aceleaşi. Monologhează ori dialoghează cumpănit, aşezat, cu echilibru şi bună cuviinţă. Nu-i obligatoriu să-i împărtăşesc în totalitate opiniile literare, dar i le respect fiindcă reprezintă opţiunile unui intelectual rafinat, poliglot (vorbeşte până şi poloneza!), citit şi răscitit, posesor al unei experienţe de viaţă ce-i permite să contemple zbaterile lumii acesteia de la altitudinea în care domneşte seninul făr-de patimi. Conferenţiar la Universitatea Ebraică din Ierusalim, autor al unor cărţi pretutindeni premiate,cercetător reputat al istoriei evreilor şi al interferenţelor culturale româno-evreieşti (i se datorează punerea în circulaţie a „Jurnalului” lui Sebastian), Volovici poate fi considerat produsul intelectual de vârf al grupei de studenţi ce a furnizat cel mai mare număr de universitari din istoria prestigioasei alma mater jassiensis. Prima lui carte se intitula „Apariţia scriitorului în cultura română” şi, publicându-i-o la „Junimea” în 1976, mă simt oarecum implicat în… apariţia lui Volovici în peisajul literar ieşean. E-o reală plăcere să-i citeşti noua şi subtil-rafinata carte „De la Iaşi la Ierusalim şi înapoi”. Autorul îşi trece în revistă, cu sinceritate şi sine ira întreaga biografie, oferind o galerie de portrete creionate cu ascuţit spirit de observaţie, cu sagacitate bine temperată şi caldă înţelegere umană, văzută mai întâi prin ochii copilului terifiat de război („Liniştea m-a speriat, era ceva neobişnuit. Ca un morar deprins să doarmă în zgomotul morii, iar dacă motorul se opreşte şi e linişte, se trezeşte speriat” – era prima zi fără bombardamente şi împuşcături), trecând prin revelaţiile nostalgice ale întoarcerilor, spre a ajunge la surprinzătoarea constatare că şi fiului lui, care n-a trăit în România şi nu ştie româneşte, i-a transmis gena ce face să percepi mereu orizontul îndepărtat al originii: „Marc urmărea acasă, la Ierusalim, un meci de fotbal al echipei României la campionatele mondiale (…) Întreb cât e scorul şi-mi spune: unu zero pentru noi, pe un ton absolut firesc. Era 1-0 pentru România (…)  S-a identificat cu… identificare mea!”. O observaţie corectă, de substanţă, se cere comentată: este vorba de „Absenţa scriitorului (şi filosofului) român de la meditaţia europeană asupra Holocaustului”, cu atât mai mult cu cât şi sus-semnatul a fost tentat să scrie un roman al Pogromului de la Iaşi. M-am documentat şi la Yad Vashem (cu sprijinul lui Volovici, pe atunci cercetător acolo), am adunat stivă de documente, dar cartea a rămas nefinalizată. Am constatat de la bun început că, oricât de obiectiv ai fi (sau tocmai de aceea) se vor ivi reacţii de respingere, fie dintr-o direcţie, fie din cealaltă, dacă nu chiar din amândouă. Poate, încă nu i-a venit vremea; oricum, acest oribil episod ce maculează (şi contrazice!) însăşi istoria spirituală a Iaşului, se cuvine a fi, odată şi odată, analizat în amănunţime, dezbătut şi, cât stă în putinţa (şi chiar obligaţia) scriitorului român, desluşit în profunzime. Închei cu mărturisirea-sinteză a lui Volovici: „Nu cunosc decît trei planete – una cu centrul în Iaşi, alta, cea din care a venit Hania (soţia, n.n.), cu centrul la Varşovia şi a treia, cea mai misterioasă, cu centrul la Ierusalim.” Cartea încearcă, sufleteşte, o „aliniere a planetelor”. În bună măsură, izbuteşte.
În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Volovici.
 Vizualizări articol: FLOOD/SPAM | 
Notează articolul: 
  • Nota curentă 0.00/5
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Volovici0.05

Comentarii

Monitorul de Suceava nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.


Timpul de 60 zile în care puteaţi posta comentarii pe marginea acestui articol a expirat.



Alte articole semnate de:
Cătălin MIHULEAC
Cătălin MIHULEAC
Mircea Radu IACOBAN
Mircea Radu IACOBAN

 

 

RE-PAIR
Directia Generala Anticoruptie
Meniul ZILEI în restaurante sucevene

HaiHui prin Bucovina

Ştiri video

Ultima oră: naţional - internaţional

Alte articole

Gala Top 10 Suceveni

Top Articole

Mersul trenurilor de călători

SONDAJE

Consideraţi Legea antifumat în spaţiile publice o măsură bună?

Da
Nu
Nu mă interesează

Fotografia zilei - fotografie@monitorulsv.ro

Fotografia zilei