Constantin MOLDOVAN

Reiau în articolul de astăzi un subiect readus în actualitate de către contestatari ,,profesioniști’’, deștepți ai universului care nu pot accepta nimic din ceea ce le depășește puterea de înțelegere. Trăim vremuri zbuciumate, pline de violență, suntem din ce în ce mai orgolioși, mai răi și mai lipsiți de credință. Condamnăm, categoric, orice nu ne convine, grăbindu-ne să îi etichetăm, cu superioritate, pe cei ce aleg să fie altfel decât noi. 

I-am văzut, din nou, pe unii jignind și manifestându-se vehement față de semenii care fac pelerinaje - închinându-se la moaștele anumitor sfinți sau înconjurând în genunchi anumite biserici - nutrind speranța că se vor vindeca de boli cumplite, că problemele extrem de grave cu care se confruntă își vor găsi, astfel, rezolvare, scop în care se declară dispuși să facă aproape orice. Ar putea foarte bine și aceștia să-i jignească pe cei care condamnă astfel de practici, adresându-le cuvinte dure sau amintindu-le spusele filosofului patriot Petre Țuțea: ,,Fără Dumnezeu, omul rămâne un biet animal raţional şi vorbitor, care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri.’’

Suntem ortodocși, catolici, islamiști, budiști, îmbrățișăm alte religii sau suntem atei, important este să rămânem OAMENI. Iar unii tocmai asta uită să facă!

Mari personalități culturale și-au mărturisit, de-a lungul timpului, crezul în divinitate, procedând - de multe ori - în același mod precum credincioșii amintiți mai sus, respectivele personalități putând fi acuzate de orice numai nu de lipsă de inteligență. Să merite oare și aceștia disprețul indivizilor plini de sine care se consideră a fi… miezul din dodoașcă?!

Blaise Pascal spunea așa: ,,Dacă cred că există Dumnezeu și El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există și El există cu adevărat, atunci am pierdut totul.’’

Ar trebui să ne respectăm ceva mai mult înțelegând că, până la urmă, fiecare are libertatea să se manifeste după cum consideră de cuviință atâta timp cât nu încalcă legile și nu-i deranjează în mod direct pe cei cu care interacționează.

Am mai spus, dar repet: loc sub soare este pentru toți, chiar dacă mari potentați ai vremii susțin contrariul având motive despre care vom discuta, însă, altădată. Și pentru a încheia cu zâmbet vă las, dragi prieteni, câteva epigrame care sper să vă placă…

FARISEILOR

(Gheorghe BÂLICI)

La sfânta slujbă când vă închinaţi,

Cum staţi lipiţi, ateu lângă ateu,

Nu pot răzbi cei drepţi şi luminaţi

Şi-abia de mai încape Dumnezeu!...

MAESTRULUI BRÂNCUȘI… 

(Mihai HAIVAS)

În piatră ai cioplit din greu

Şi te-ai rugat lui Dumnezeu.

Ateii, că nu ştiu de daltă,

Întruna dau cu piatra-n baltă. 

ATEII

(Miltiade IONESCU)

Ce curioşi îmi par ateii…

Sfidând pământul, cerul, veacul,

Imploră-n disperare zeii

Atunci când văd c-au dat de dracul.

MARTOR INFAILIBIL

(Petru Ioan GARDA)

Greşeli făceam, nenumărate,

Dar nu se pot numi păcate,

Fiindcă eu am fost ateu...

Mi-e martor bunul Dumnezeu! 

ROSTUL ÎNȚELEPCIUNII 

(Ion DIVIZA)

Înţelepciunea o slăvim pe drept,

Dar în zadar îi căutăm vreun rost:

E greu să fii atât de înţelept

Încât să nu se vadă că eşti prost. 

Până săptămâna viitoare vă doresc să fiți iubiți, iubind!