Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Reporter: Doi ani, patru luni şi mai multe zile de mandat ca procuror general al României. Cel mai tânăr procuror general al României şi pentru prima dată când o femeie deţine titulatura. Cum e, când a fost cel mai greu, ce eşecuri, ce reuşite aţi avut - personale, profesionale? Dacă ar fi s-o luaţi de la capăt, cum aţi face?
Codruţa Kovesi: Sigur că aş lua-o de la capăt oricând pentru că, având în vedere calitatea de procuror, pot să spun că este cea mai onorantă poziţie pe care poţi s-o ocupi în sistem, însă acum văd lucrurile diferit faţă de cum le-am văzut la începutul carierei de procuror general. La început mi s-a părut mult mai simplu, aveam senzaţia că pot să mut munţii din loc şi că pot schimba foarte uşor lucrurile care nu merg. Atunci când mi-am propus planul pentru funcţia de procuror general, am plecat de la ce-mi lipsea mie ca procuror de caz, ce probleme aveam eu când doream să instrumentez un anumit caz, cu ce mă confruntam în sistem. Însă, ajungând în această funcţie, având o viziune de ansamblu, având o viziune pe absolut tot sistemul, constat că de multe ori am fost împiedicată să-mi duc proiectele la bun sfârşit, nu din cauza colegilor, nu din cauza modului de organizare, ci uneori din cauza procedurilor şi a problemelor de natură legislativă care sunt.
Dacă vreţi să vorbim despre eşecuri sau despre reuşite, personal consider că unul dintre eşecurile mandatului meu este că nu am reuşit ca în această perioadă să eliminăm din sistem procurorii care nu au ce să caute în acest sistem. Consider că 90 la sută sunt buni, îşi fac activitatea aşa cum trebuie, chiar avem procurori excepţionali care au foarte multe rezultate în activitatea investigativă, dar rezultatele pe care ei le obţin nu pot fi puse în valoare din cauza procurorilor care nu-şi îndeplinesc activitatea aşa cum trebuie, procurorilor care au probleme de conduită, procurorilor care încalcă legea în activitate, procurorilor care sunt neprofesionişti. Cred că aici ar trebui insistat mai mult şi ar trebui eliminaţi din sistem procurorii care nu înţeleg că trebuie să-şi facă treaba la un nivel european.
Rep. Care sunt reuşitele? Că până acum aţi vorbit despre eşecuri.
C.K.: Reuşitele le putem împărţi pe mai multe paliere: reuşite în relaţiile cu colegii procurori, reuşite în relaţiile cu cetăţenii, cu justiţiabilii, reuşite în relaţiile cu celelalte autorităţi din sistemul judiciar, CSM sau cu Ministerul Justiţiei.
Aş începe cu prima reuşită, şi anume, raportându-mă la colegii procurori, cred că cea mai mare reuşită este că, din poziţia pe care o am, le-am respectat întotdeauna independenţa şi am încercat să-i determin şi pe alţii să facă acest lucru. Nu cred că există un procuror în România care în această perioadă de timp să poată spune că procurorul general l-a sunat şi i-a impus o anumită soluţie, dar, în acelaşi timp, consider că independenţa, pentru sistem, pentru procurori, este bună atâta vreme cât suntem de bună credinţă şi atâta vreme cât respectăm legea în activitatea noastră. În relaţiile cu Consiliul Superior al Magistraturii consider o reuşită faptul că, în intervenţiile mele, atât publice, cât şi cele din plenul Consiliului Superior al Magistraturii, am insistat pe anumite vulnerabilităţi ale sistemului pe care, în timp, CSM le-a conştientizat şi acum a luat măsuri pentru îndreptarea lor. V-aş da câteva exemple aici, referitor la problemele de personal pe care le are Ministerul Public, la problema detaşaţilor din sistem, la problema răspunderii magistraţilor.
Rep.: Dacă ar fi s-o luaţi de la capăt, v-aţi mai asuma acest mandat?
C.K.: Da, mi l-aş asuma dar, în acelaşi timp, cred că aş încerca să determin ministrul Justiţiei să schimbe legea de organizare judiciară şi să confere nu numai procurorului general, dar şi celorlalţi procurori care au funcţii de conducere în sistem mai multe pârghii. Şi am să vă dau câteva exemple simple. Constat de multe ori în activitatea mea că sunt procurori care poate nu vin două zile la serviciu, constat că sunt procurori care-şi fac cu întârziere dosarele, constat că sunt procurori care au probleme de conduită. Pur şi simplu doar constat şi nu pot să le fac nimic. Facem controale, mergem prin surprindere la diverse unităţi de Parchet unde, pot să spun, în marea majoritate am constatat lucruri plăcute, dar am constatat şi că procurori nu erau la serviciu, am constatat şi procurori care nu primeau justiţiabilii în audienţă, dar tot timpul eu trebuie să sesizez CSM şi să aştept un an sau doi ani până ei dau o soluţie. Ne-am gândit, şi de multe ori am spus în plenul Consiliului Superior al Magistraturii, că ar trebui ca procurorii şefi sau procurori generali să aibă minime pârghii în a-şi îndeplini mandatul de conducere pe care îl au.
„De oameni care să muncească este nevoie oricând”
Rep.: Anterior preluării mandatului, procurorul general era într-un oarecare conflict cu ministrul Justiţiei, detensionat ca urmare a venirii dumneavoastră la conducerea Ministerului Public. Astăzi, însă, se remarcă totuşi o tensiune între dumneavoastră şi Consiliul Superior al Magistraturii. Care este cauza acestei tensiuni - dacă există?
C.K.: Aş redefini termenul de tensiune pe care-l spuneţi dumneavoastră. Nu sunt într-un conflict cu CSM. Pot să spun că este doar o divergenţă de opinii, un conflict de opinii, un conflict de idei şi care este, poate, generat de mentalităţi şi de abordări diferite ale problemelor care există.
Întotdeauna am spus că mecanismul decizional al CSM este unul greoi din cauza numărului mare de membri care sunt în plen. Sigur, deciziile se iau foarte greu şi durează foarte mult, poate că ar trebui simplificată ordinea de zi. Să nu uităm că CSM are un aparat tehnic foarte mare, aproape 300 de persoane lucrează acolo, şi sunt probleme simple de genul transformarea unui post din gradul unu în gradul doi sau de consilier înalt, de grefier şi altele. Decizia ar putea fi luată într-un astfel de aparat tehnic care totuşi este format din magistraţi şi doar problemele cu adevărat importante să ajungă în plenul Consiliului Superior al Magistraturii.
Rep.: În septembrie vă expiră mandatul de procuror general. Dacă vi se va propune să rămâneţi, acceptaţi? Dacă nu, vă reîntoarceţi procuror la Sibiu? Ce ştiţi a face, altceva decât munca de procuror?
C.K.: De oameni care să muncească, cred că este nevoie oricând. Sunt un om care munceşte. Şi când am fost procuror simplu am lucrat, şi ca procuror general am lucrat. Nu mă feresc de muncă. Chiar şi în detrimentul relaţiilor personale mi-am făcut munca, deci nu cred că ar fi o problemă pentru mine să-mi continui activitatea, indiferent în ce funcţie sau în ce calitate.
