„Rachiu pentru Ruși”
„De câteva zile în Bucovina e liniște, trupele rusești părăsesc linia Prutului și se retrag spre Basarabia, unde mii de oameni, bărbați și femei, concentrați din lăuntrul Basarabiei, lucrau pe o întindere de mai mulți kilometri de tranșee, care se construiesc cu o deosebită îngrijire. Țăranii sosiți din Basarabia la frontiera României povestesc că Rușii concentrează la sudul Basarabiei trupe numeroase care până astăzi se urcă la 30.000 de oameni.
Locuitorii dealungul frontierei au știut să-și deschidă un nou isvor de câștig. Ei contrabandează rachiu pentru Ruși, pe care-l desfac cu mare folos. Nu e vorba că se aleg adese cu capetele sparte și corpul însângerat. Dacă așa e negoțul…”.
„Viața Nouă”, Anul IV, nr. 158, Iulie 1915.
„Oameni și îndeletniciri”
„Artificierul a așezat cu grijă cartușul de dinamită. Prima explozie destramă tăcerea codrilor. Recolta a fost bună. Artificierul «a pușcat» – după expresia oamenilor cu vorbă domoală – în multe cariere din țară. E o muncă ce necesită multă atenție și experiență. Apoi, apar minerii. Protejați de căști, cu trupurile bronzate, cu brațe vînjoase și puternice, ei încarcă piatra în vagonete de unde alți muncitori o duc spre concasoare. Dinții de oțel ai mașinii, acționate de un puternic motor electric, sfarmă cu furie stînca ferecată. Vibrația sitelor o sortează apoi pe dimensiuni, în timp ce apa cristalină de munte înghite praful dăunător pentru sănătate”.
„Zori noi”, Anul XVIII, nr. 5162, Suceava, Iulie 1964.