20 Noiembrie

„Reuniunea învățătorimei române pentru districtul Suceava”
„Sîmbătă la 17 Faur va avea loc în sala «Otelului central» din Suceava un concert împreunat cu dans dat de «Reuniunea învățătorimei române pentru districtul Suceava». Damele sunt rugate a apăre, după putință, în costum național iar domnii în redingotă. Intrarea 2 coroane de persoane. Începutul la orele 8 și jumătate seara”.
„Viața Nouă”, Organ politic național, Anul I, Nr. 6, 10 Februarie 1912.
„Tren de propagandă pentru apărarea pasivă”
„În ziua de 7 februarie a.c. a staționat în gările Burdujeni și Ițcani, câte 2 ore, trenul de propagandă pentru apărarea pasivă cu scopul de a instrui practic personalul CFR cu mijloacele de apărare contra atacurilor aeriene. Cu acest prilej s’au făcut demonstrațiuni și pentru persoanele străine de serviciul CFR. Funcționarii publici din orașul Suceava, în special acei încadrați în diferite roluri într’un eventual caz de apărare s’au deplasat de Gara Burdujeni, unde domnii ingineri CFR care însoțesc trenul au dat lămuriri complete asupra tuturor pieselor de apărare.”
„Suceava”, Organ zilnic al Ținutului Suceava, răspînditor de graiu, faptă și gînd românesc ,Anul II, Nr. 326, 10 februarie 1940.
„Îți trece pofta de mîncare”
„La raionul de produse lactate al magazinului central «Alimentara» din Suceava deservesc, pe rînd, trei tovarășe. Și așa de mult îndrăgesc ele vînzarea produselor încît nu le lasă inima să nu puie putințel mîna pe ele. Duioșia aceasta o resimt îndeosebi consumatorii de unt. De pildă, soliciți un sfert de kilogram din acest delicios produs. Prompt, bonul trece, din mîna ta în cea a vînzătoarei și, pînă să apuci a te întreba cam ce vchime ar avea petele de pe halatul tovarășei respective, pe platanul cîntarului a și apărut grațioasă o bucată din produsul solicitat. Cum însă cîntarul dă semne de nemulțumire expeditivă, tovarășa vînzătoare mai culege delicat cu cele 5 degete cîteva bucăți din vecinătatea blocului de unt, alipindu-le celei dintîi. … Modul acesta de servire este extins și la servirea de smîntînă, cînd, printr-o elegantă rotire a degetului arătător pe marginea borcanului, tovarășa vînzătoare are grijă ca să nu cumva eventualele picături prelinse să-i strice aspectul. Cum s-ar zice, e un mod de a servi atît de delicios încît își taie pofta de mîncare.”
„Zori Noi”-, Anul XIV, nr. 3786, 9 februarie 1960.