„Convorbiri cu Alex Ştefănescu”, la Librăria Cărtureşti

Criticul literar Alex Ştefănescu, care pe blogul său se prezintă hâtru ca fiind bucovinean (deşi s-a născut la Lugoj, unde părinţii săi s-au aflat temporar), mărturisind că este „sentimental şi delicat” (deşi are „1,87 m înălţime şi cu mult peste 100 de kg”), declarându-se „necomunist din naştere şi irevocabil” (deşi a fost membru PCR) şi accentuând faptul că face critică literară (deşi scrie mai bine decât autorii asupra cărora se pronunţă), a fost prezent joi la Suceava, la lansarea unui volum de mărturisiri în care este intervievat de Ioana Revnic.

O întâlnire savuroasă şi reconfortantă

Ca să continuăm autoportretul pe care şi-l creionează pe blogul personal, trebuie să adăugăm faptul că Alex Ştefănescu spune că are „mulţi prieteni” (deşi iubeşte singurătatea), dar şi „mulţi duşmani” (deşi, aşa cum precizează el, are „o fire generoasă şi îngăduitoare”), că munceşte cu seriozitate şi se ţine întotdeauna de cuvânt (deşi trăieşte în România), că este mai cunoscut decât fraţii săi, Sanda şi Florin (cu toate că aceştia au mai multe calităţi decât el), şi că o iubeşte pe soţia sa, Domniţa (deşi recunoaşte că... îi plac toate femeile).

O întâlnire cu un astfel de personaj nu putea să fie decât savuroasă şi reconfortantă, iar publicul, care a participat la evenimentul ce s-a desfăşurat sub genericul „La Suceava, după 50 de ani” (Alex Ştefănescu a făcut şcoala primară şi liceul la Suceava între anii 1954-1965), a avut parte de o seară memorabilă, pe care, mai cu seamă femeile (despre care criticul nu s-a ferit să spună că-i plac), o vor nota cu acribie în jurnalele lor ilustrate (dacă mai există astăzi, în epoca digitală, astfel de jurnale hand-made, garnisite cu desene suave).

„Un recurs la memorie”, „o carte care face parte din universul autobiograficului”

Întâlnirea cu Alex Ştefănescu, pe care preşedinta Asociaţiei SEVA şi realizatoarea emisiunii „Poveşti de succes” de la Intermedia TV, Angela Zarojanu, a apreciat-o ca fiind „un eveniment de mare însemnătate culturală”, a reunit un public numeros şi avizat, alcătuit cu precădere din reprezentanţi ai vieţii culturale sucevene, cadre didactice şi liceeni, prieteni fideli ai Librăriei Cărtureşti.

Prof. dr. Elena-Brânduşa Steiciuc, care şi-a asumat sarcina prezentării protagoniştilor acestei întâlniri (Alex Ştefănescu & Ioana Revnic) şi a cărţii, a remarcat că volumul (care este „un recurs la memorie”, „o carte care face parte din universul autobiograficului”) s-a conturat la iniţiativa Ioanei Revnic, o autoare care „practică o maieutică discretă”.

Cartea, în care a identificat cel puţin trei planuri de lectură (biografic, mărturisitor şi un plan al „interiorităţii dezvăluite cu maximă sinceritate”), relevă „inepuizabila tinereţe spirituală a lui Alex Ştefănescu”, tinereţe spirituală „egalată probabil numai de marea sa generozitate”.

„Îl iubesc şi îl admir pe Alex Ştefănescu!”

Ioana Revnic, doctor în filologie, profesor de limba şi literatura română la o şcoală din Oradea şi „blogheriţă”, aşa cum s-a prezentat, a suprapus genericul întâlnirii cu Alex Ştefănescu („La Suceava, după 50 de ani”) cu momentul istoric al declarării limbii române ca limbă oficială de stat în Republica Moldova (cu mărturisirea că se simte „legată sentimental de Basarabia”).

Dezvăluind motivele pentru care a scris această carte, Ioana Revnic a enumerat faptul că a citit cărţile criticului, şi-a dorit să aibă succes şi... „îl iubesc şi îl admir pe Alex Ştefănescu!”.

Accentuând faptul că această carte „a stârnit mari pasiuni”, autoarea a spus că dacă ar putea ar face ca mulţi oameni să semene cu Alex Ştefănescu.

„Hai să ne bucurăm împreună de frumuseţea literaturii!”

Cu unda de umor care-l caracterizează, Alex Ştefănescu, care a spus că „în mod obişnuit sunt mult mai inteligent decât voi reuşi să fiu în această seară”, a rememorat câteva întâmplări din juneţea sa suceveană, adresându-se cu precădere tinerilor din sală pe care i-a povăţuit să nu-l ia ca exemplu, dar să-i citească toate cărţile.

Şi-a aminitit de profesorii şi de colegii săi de liceu (între care i-a nominalizat pe Vladimir Găitan, cu care a stat în aceeaşi bancă, şi Mihai Pînzaru PIM) şi a spus că, la vremea aceea, era „un adolescent răzvrătit, extraordinar de enervant”.

Susţinând că literatura a fost religia sa, Alex Ştefănescu şi-a expus deviza în lumea literară: „Hai să ne bucurăm împreună de frumuseţea literaturii!”.

„Am vrut să salvez de la uitare ceea ce a fost frumos în viaţa mea”

Despre Ioana Revnic, „blonda din Oradea”, Alex Ştefănescu a spus că „are o autoritate energică încât nici un bărbat nu poate să nu i se supună”, „ştie să asculte, este inteligentă, a citit foarte multă literatură”, concluzionând: „Este interlocutorul meu ideal!”.

Referindu-se la cartea realizată împreună, criticul a apreciat-o ca fiind „un fel de raport către Dumnezeu”, o carte pe care orice om care-şi pune la un moment dat întrebarea „Cum ţi-ai trăit viaţa?” ar trebui s-o scrie.

„Am vrut să salvez de la uitare ceea ce a fost frumos în viaţa mea”, a încheiat el.