Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Timp de patru zile, un numeros public format în cea mai mare parte din turişti a putut admira, pentru prima oară în cadrul Festivalului Păstrăvului, peste zece lăzi de zestre, unele cu o vechime de peste 100 de ani, aduse de gospodinele din sat.
Aşa cum am aflat de la Marilena Niculiţă, muzeograf la Muzeul Ouălor Încondeiate Ciocăneşti, în trecut, când o fată se mărita conta cât de bogată era lada de zestre. O fată cu zestre multă era curtată de flăcăii bogaţi şi harnici, iar cea cu zestre puţină risca să se mărite cu un bărbat fără pământ, fără animale sau păduri sau fără altă avere sau să rămână nemăritată.
În lada de zestre trebuiau să fie cât mai multe covoare de pus pe perete, iţate de pus pe pat, iţari, cămăşi şi poale, componentele costumului popular bărbătesc, ii şi catrinţe femeieşti, chingi şi brâie în culorile steagului românesc sau cu motive geometrice specifice zonei, bundiţa, cămaşa cu altiţă, ciorapi de lână, tulpan cu franjuri, trăistuţa, pernuţele lucrate în cruciuliţe, plapuma, pătura frumos ţesută.
Toate obiectele necesare cu care doi tineri căsătoriţi pot începe o viaţă nouă
Muzeografa Marilena Niculiţă ne-a spus: „În această ladă trebuiau să existe toate obiectele necesare cu care doi tineri căsătoriţi să înceapă o viaţă nouă. Din lada de zestre nu lipsesc crucea şi icoana ca semn de binecuvântare pentru tinerii căsătoriţi, o oglindă unde mireasa se gătea pentru mire, o năframă, ştergare frumos ţesute folosite pentru decor în semn de cinstire a icoanelor. Pregătirea lăzii începea când fetele erau încă mici, la 7-8 ani. Uneori, la o cămaşă se lucra şi aproape un an de zile. Se începea de toamna şi se termina primăvară. În expoziţie se găseşte şi o năframă (batistă) veche de 120 de ani cu care tinerii se ţineau de mână atunci când mergeau la cununie, realizată în culori vii, naturale, obţinute din fierturi de plante”.
Au expus lăzi de zestre Valeria Ciocan (decana de vârstă a expozanţilor, în vârstă de 78 de ani), Olguţa Ţehanciuc, Lăcrămioara Cajvanar, Geta Arseniuc, Mihaela Grosariu, Stela Ţăran, Laura Niculiţă, Andreea Giosan, Sanda Lehaci şi Georgeta Coca. De la aceste păstrătoare a vechilor tradiţii am aflat că lada de zestre o mai găsim în casele bătrânilor, fie pentru a ţine obiecte de îmbrăcăminte sau ţesături vechi, în marea majoritate daruri de la părinţi sau bunici, fotografii de familie sau cărţi vechi, pentru a păstra „pânzeturile” pentru înmormântare sau a căpătat alte destinaţii, în general se ţine făină sau cereale.
Valeria Ciocan ne-a spus că, în trecut, printre obiectele din lână, bumbac şi in puse în lada de zestre, valurile de pânză şi macaturile ţesute la războiul din lemn, se puneau frunze de nuc, plante de pelin amar şi foiţă de tutun pentru a nu fi atacate de molii sau alte insecte. După ce erau scoase din ladă, obiectele de îmbrăcăminte, covoarele, ştergarele etc. erau spălate la râu şi apoi, după ce erau uscate, printre ele se punea levănţică.
Ornate cu elemente specifice satului din care provenea mireasa
De la Laura Niculiţă, una din tinerele care au venit cu o ladă de zestre foarte frumoasă, am aflat că „această ladă a amintirilor” a fost a mamei sale, iar mama a primit-o de la bunici.
„Aceste lăzi erau făcute de cei mai buni meşteri, pentru că trebuiau să fie sculptate sau pictate foarte frumos, cu elemente specifice satului din care provenea mireasa. Din lada cu zestre, printre altele, nu trebuiau să lipsească sacii din pânză de bumbac pentru făină de grâu sau porumb şi sacii din cânepă care erau mai trainici şi mai rezistenţi pentru a păstra cerealele, scoarţa pe care cei doi miri se aşezau în genunchi la biserică, ca să primească sfânta taină a cununiei din partea preotului, dar nici scoarţele din lână de diverse culori cu care se acopereau pereţii camerei de oaspeţi, lăicerele pentru laiţe, dar şi pentru a acoperi cuptorul pe timp de iarnă, când era folosit ca pat, pernele şi plapuma”, ne-a spus Laura Niculiţă.
Odaia de curat a primit din nou musafirii sosiţi la Ciocăneşti
Pe lângă lăzile de zestre au fost expuse şi obiecte de mobilier vechi, covoare, ştergare, amenajându-se odaia de curat, unde se primeau musafirii. Au fost expuse paturi şi dulapuri sculptate, foarte vechi, noptiere, laiţe, patul cu fân, o oglindă foarte veche, icoane vechi, lăicere.
„Am amenajat o cameră ţărănească, specifică satului Ciocăneşti, din care nu lipsesc lăzile de zestre. În lada de zestre, realizată din lemn de brad sau de fag şi stejar ca să reziste mai mult în timp, vopsite sau sculptate, se păstra tot ce era mai de valoare într-o casă”, a precizat Marilena Niculiţă.
De la primarul Radu Ciocan am aflat că este bine să ne amintim de aceste obiecte care ne-au încântat copilăria şi de care ne leagă atâtea amintiri, pentru ca şi tânăra generaţie să înţeleagă şi să aprecieze tradiţiile şi obiceiurile din satul românesc.
