Google
SHOPPING CITY SUCEAVA - Masha si Ursul
SHOPPING CITY SUCEAVA - Masha si Ursul
SHOPPING CITY SUCEAVA - Masha si Ursul
 
marţi, 20 aug 2013 - Anul XVIII, nr. 192 (5399)
ANUNŢURI ONLINE:
Acum: 0°C.
La noapte: °C. Meteo
Anunţuri OnlineMonitorulTVAlbum Foto
HoroscopRedacţiaPublicitate
Curs valutar euroEUR:Tendinta4,6599 lei
Curs valutar dolar americanUSD:Tendinta4,1469 lei
Newsletter Monitorul de Suceava RSS Monitorul de Suceava Monitorul de Suceava pe Google+ Monitorul de Suceava pe YouTube Monitorul de Suceava pe Twitter Monitorul de Suceava pe Facebook

Fără suflet

La 88 de ani, îşi târâie bătrânețea într-un azil, după ce a fost alungat din propria casă de fiul şi nora sa

de
(citeşte alte articole de la acelaşi autor)
Click aici pentru VIDEO

Pe unul dintre geamurile azilului de bătrâni de la Valea Putnei, Constantin Harasim, în vârstă de 88 de ani, din municipiul Suceava, priveşte în gol de ore bune.

Veteran de război, fost maistru tehnician construcţii căi ferate, bătrânul are o poveste tristă. 

Este mai bine de un an de când a fost adus la azil de o nepoată de-a sa, direct din Spitalul Judeţean Suceava, unde a stat internat săptămâni la rând, după ce a fost lovit de propriul său fiu.

Nu mai aude aproape deloc, însă de fiecare dată când vorbeşte cu cineva, aminteşte de „căsuţa mea”, pe care speră să o mai vadă măcar o dată până în ziua când va închide definitiv ochii.

„Am trăit o viaţă grea. Am chinuit mult şi tot ce am muncit a fost pentru căsuţa mea...”, îşi începe bătrânul plângând povestea.

 

Nora şi-a adus copiii dintr-o relaţie anterioară şi au ocupat toată casa. Bătrânul a fost mutat într-o magazie

Căsuţa lui Constantin Harasim e la aproximativ 80 de kilometri distanţă de azilul în care îşi târâie acum bătrânețile cu ajutorul unui cadru metalic.

E vorba de un imobil de pe strada Eroilor din cartierul Burdujeni, pe care, după decesul soţiei sale, în 1998, l-a împărţit cu fiul său, Corneliu Harasim, în vârstă de 53 de ani.

În 2005, acesta din urmă s-a căsătorit cu Casandra Harasim, în vârstă de 52 de ani, mamă a patru copii dintr-o relaţie anterioară, şi s-au mutat cu toţii în imobilul de pe strada Eroilor.

„Când fiul meu s-au căsătorit, i-am primit aici frumos, cu absolut tot ce era necesar pentru o bună convieţuire”, rememorează octogenarul.

A fost „mutat” într-o magazie anexă a locuinţei, iar de atunci au început problemele.

În 2011, bătrânul a cerut Judecătoriei Suceava să fie reintegrat într-una dintre cele trei camerele ale gospodăriei ridicate de el şi soţia sa, cerere admisă de judecători şi rămasă definitivă şi irevocabilă.

Cu toate astea, potrivit procurorilor Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, Corneliu Harasim şi soţia acestuia „nu au respectat hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă şi nu i-au permis părţii vătămate să folosească acea cameră”.

În aprilie 2012, conflictul a degenerat, iar fiul bătrânului l-a ameninţat pe acesta cu un topor.

În iunie 2012, executorul judecătoresc Radu Stărica a pus în executare sentinţa civilă şi le-a pus în vedere lui Corneliu şi Casandra Harasim să-l lase pe bătrân să locuiască în acea casă, atrăgându-le atenţia asupra consecinţelor penale ale nerespectării sentinţei civile menţionate.

După ce a plecat executorul, arată procurorii, cei doi soţi l-au evacuat din nou pe bătrân, gonindu-l din nou în magazia în care a trăit în ultimii ani.

Constantin Harasim a sesizat poliţia, iar ofiţerii de la Ordine Publică trimişi la faţa locului au găsit în camera dată de instanţă bătrânului obiecte vestimentare ale celor doi soţi şi ale copiilor femeii.

„Cei doi învinuiţi au precizat ofiţerilor de poliţie judiciară că partea vătămată refuză să se mute, dorind să le facă rău, însă aceste susţineri sunt neadevărate, cei doi învinuiţi fiind de rea-credinţă, având în vedere că ei au continuat să folosească camera respectivă, fiind de natura evidenţei că nu au înţeles să respecte dispoziţiile obligatorii ale instanţei de judecată”, se arată în rechizitoriul întocmit de procurori.

În faţa poliţiştilor, însă, Corneliu şi Casandra Harasim şi-au luat angajamentul verbal că vor elibera imediat camera respectivă şi că vor permite bătrânului să locuiască acolo.

 

În stare gravă la spital, după ce a fost lovit de fiul său

Conflictul dintre cele două părţi a degenerat şi, pe data de 25 iulie 2012, între tată şi fiu a avut loc un alt episod violent.

Procurorii susţin că fiul octogenarului l-a lovit pe acesta din urmă cu pumnii în zona pieptului, bătrânul dezechilibrându-se şi, în cădere, lovindu-se de un trotuar şi suferind o fractură de col femural.

Constantin Harasim a fost internat în spital şi, potrivit medicilor legişti, a avut nevoie de 100-120 de zile de îngrijiri medicale.

Din ziua aceea (25 iulie 2012), bătrânul nu şi-a mai văzut casa. A fost o perioadă la spital, iar după externare a fost dus de o nepoată de-a sa la azilul de bătrâni din Valea Putnei, comuna Pojorâta, unde se află şi în prezent.

Luna trecută, procurorii Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava au dispus trimiterea în judecată a fiului şi a nurorii bătrânului, pentru săvârşirea infracţiunilor de nerespectarea hotărârilor judecătoreşti, ameninţare şi vătămare corporală gravă (în cazul lui Corneliu Harasim) şi nerespectarea hotărârilor judecătoreşti (faţă de Casandra Harasim).

 

Ce a declarat fiul victimei la audieri. Se temea că tatăl său o să-l omoare

Audiat de poliţişti şi procurori, Corneliu Harasim a negat că şi-ar fi împiedicat tatăl să locuiască în acea cameră, susţinând că bătrânul voia să rămână în magazia sa şi, în aceste condiţii, nu avea rost ca acea încăpere să rămână nelocuită.

Corneliu Harasim recunoaşte că şi-a ameninţat tatăl cu un topor, dar neagă agresiunea din 25 iulie 2012, când l-ar fi lovit cu pumnii pe octogenar, iar acesta a suferit fractura de col femural.

Explică totuşi că a avut în acea zi un conflict cu bătrânul, pentru că acesta voia să pună lacăt pe uşa camerei sale, şi că, la un moment dat, în timp ce tatăl său se afla prin curte, a trecut pe lângă el cu un cărucior, situaţie în care este posibil ca bătrânul să se fi dezechilibrat singur şi să fi căzut.

Întrebat de ce a fugit de la faţa locului după ce bătrânul a căzut şi şi-a rupt piciorul, explicaţia fiului este halucinantă. Corneliu Harasim a declarat că a fugit pentru că îi era frică de tatăl său, care, susţine bărbatul, îl ameninţa cu moartea.

„Faptul că învinuitul Harasim Corneliu a fugit de la faţa locului demonstrează că acesta a realizat gravitatea faptei comise, ştiind că vor fi anunţate organele de poliţie, iar justificarea sa că s-ar fi temut de tatăl său întrucât îl ameninţa cu moartea nu poate fi reţinută, având în vedere vârsta înaintată a părţii vătămate, de 88 de ani”, mai arată procurorii în actele înaintate instanţei de judecată.

Am încercat să luăm şi un punct de vedere de la cei doi învinuiţi. Nu i-am găsit la domiciliu, însă am contactat-o telefonic pe Casandra Harasim, care, în primă fază, ne-a spus să aşteptăm câteva zile, o să vorbească cu soţul ei şi o să ne întâlnim.

Au trecut mai multe zile, am contactat-o din nou pe inculpată, însă aceasta ne-a spus că nu are timp, întrucât pleacă la ţară şi vor reveni ei cu un telefon peste două zile. Am aşteptat să treacă şi acest nou termen, însă, din nou, nici un semn de la soţii Harasim.

 

Pomelnicul bătrânului 

Pe patul pe care stă mai tot timpul, bătrânul are o mapă cu documente, majoritatea scrise de mână.

Are schiţa casei sale şi îmi arată cu mâna-i tremurândă odaia sa, conturată cu pixul.

Cu toate prin câte a trecut, Constantin Harasim găseşte puterea să-şi ierte fiul.

Are o singură pereche de pantaloni şi cu vocea înecată în lacrimi îmi povesteşte că toate hainele, hăinuţele cum spune el, i-au rămas în camera sa.

Scoate o bucată de hârtie pe care scria mare, de mână: „POMELNIC”.

„Eu, Constantin, - citeşte cu greu bătrânul – mă rog pentru fiul şi nora mea, pentru marele răutăţi purtate în inima şi în sufletul lor pornite asupra mea, chiar de moarte, făcându-mi mie mari dureri şi suferinţe, pentru a pune stăpânire forţată pe toate bunurile mele. Mă rog să li se ierte toate răutăţile şi păcatele făcute asupra mea”.

 

Ultima dorinţă

În azilul de la Valea Putnei, denumit Centrul Filantropic „Sf. Vasile cel Mare”, dat în folosinţă în octombrie 2011, sunt 19 locuri pentru bătrâni.

În mini-garsoniere, cu pat, televizor, salon, bucătărie, bătrânii îşi alină singurătatea.

Constantin Harasim se deplasează cu greutate, cu un cadru metalic, iar pentru că nu aude, vorbeşte destul de rar.

De altfel, pentru a-l întreba sau a-i comunica ceva, trebuie să-i scrii pe o bucată de hârtie ce vrei de la el.

„Când a venit la noi era într-o situaţie jalnică. Aici, datorită condiţiilor, arată mult mai bine acum. Mai iese din cameră şi se plimbă pe hol, se uită pe geam... Şi tot aminteşte de căsuţa lui”, declară Marcela Chiriluc, angajată a Centrului Filantropic „Sf. Vasile cel Mare”.

Pe Constantin Harasim l-am lăsat aşa cum l-am găsit, privind în gol pe geamul de la camera sa.

Disperat, ne ruga să-l ajutăm să se întoarcă acasă.

În drum spre Suceava, mi-am amintit de ultima dorință din pomelnicul scris de bătrânelul Harasim: „Eu, Constantin, rog a mi se da însănătoșire, sănătate, putere, pentru a putea merge pe picioarele mele la căsuța mea, din care cu mari dureri şi lacrimi am plecat din ea”.    

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului La 88 de ani, îşi târâie bătrânețea într-un azil, după ce a fost alungat din propria casă de fiul şi nora sa.
 Vizualizări articol: 1244 | 
Notează articolul: 
  • Nota curentă 4.50/5
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
 | Nota curentă: 4.5 din 8 voturi
La 88 de ani, îşi târâie bătrânețea într-un azil, după ce a fost alungat din propria casă de fiul şi nora sa4.558

Iulius Mall Suceava
AnnaCori
Comentarii

Monitorul de Suceava nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.


1.   Case de batrini trimis de
(20 aug 2013, 11:30:30
o persoana in virsta inaintata poate fi ingrijita cu multa competenta in case de batrini si in acest fel protejate de abuzuri ..mai ales cind nu are pe nimeni apropiat care sa-l poata ingriji corespunzator
2.   Xcx trimis de
(20 aug 2013, 13:06:24
au fost, sunt si vor fi meru conflicte intre familiile ce locuiesc impreuna, parinti-copii.....inevitabil scandalul ,din te miri ce incepe......
daca ar fi Camine pentru persoane virstnice unde sa si fie ingrijiti corespunzator, ar fi cel mai bine pt.toti.....
din pacate, pentru toata omenirea vine si acel moment , f.greu, cind nu mai poti sa te intretii singur, cind ai nevoie de ingrijire si decit sa stai pe capul cuiva ca o povara, chiar si copiii tai, mai bine intr-un camin...
3.   Grea este singuratatea....bolnav! trimis de
(20 aug 2013, 14:30:03
Toti ajungem batrini!

Problema este ca la azil, acolo, de regula, vin batranii adusi mai cu binisorul, mai cu forta, de copiii care au obosit (s-au saturat) sa-i ingrijeasca si sunt si ei intr-o stare avansata de… batranete, ca sa zic asa.
La acest nivel, ma gandesc, socializarea la azil si petrecerea ultimilor ani de viata intr-un ambient placut e aproape o gluma. E dureros sa-i vezi cum se chinuie!

Copiii, ca sa ramina ei saracii, in locul tau, te conving cu mare pricepere ca azilul e o optiune mai buna decat asistenta la domiciliu. Nu este. Si n-are cum sa fie bine deoarece acolo, iti imparti bolile, durerile, suferintele de fiecare zi cu niste oameni pe care nu-i cunosti, locuiesti intr-o camera in care nimic nu e al tau, poate doar o fotografie-doua si hainele aduse de acasa. Traiul cu persoane straine, pe care nu le cunosti si nu le-ai ales, nu este un mod de a combate singuratatea.
Sincer va propun un exercitiu de imaginatie: a-ti alege sa plecati la un azil de batrani, in momentul in care nu v-ati mai descurca singur acasa, sau pur si simplu v-ati satura de singuratate?
Eu, NU!

4.   IO * da! trimis de
(20 aug 2013, 15:33:32
Io „A-Ș” alege să arunc de pe stânca tarpeiană toate fosilele boșorogilor decrepiți și ale cotoroanțelor cu gurița ca de năpârcă.
Și-ar binemerita acest tratament împuțiciunle alzheimeriene - întrucât toată viața au mâncat căcat necântărit în ședințele de partid, au bătut din palme ca aplaudacii cretini, au fost fruntași destoinici în întrecerea socialistă având drept temă „cine fură mai mult” iar acum, la senilitate, mai au și tupeul inimaginabil de a li se gâdila ouțele / butonul magic.

Hei, voi cei de peste 60 de ani, CRĂPAȚI CU TOȚII.
O să vin să mă pish pe mormântul vostru!
AM ZIS!
-------
devil în fapt n-am nica cu boșoroginea socialistă, dar prea lâncezește forumul și trebe aruncat un pic de kerosen peste flăcări.
Să vezi ce-or să sară acum intrigații și ultragiații!
Waitingwaiting
4.1  RE: IO * da! trimis de
(20 aug 2013, 15:48:36
Te-i tologit vo doo săptămâni pin Tahiti ș-amu ti-apuci di stârnit combustia spontană în câmpul geriatric!
4.2  RE: IO * da! trimis de
(20 aug 2013, 16:14:47
Ci faci, uîi căpcăunule?
Te-ai zărghit la hipotalamus?
Numa bine ce m-am înturnat cu spatele la spectacolul tâmpelnic al lumii și te-ai apucat de făcut potlogării.
Nu ț-am zâs de-atâtea ori că la șpațirăngheen prin parc, prin pădure, peste Câmpii Elizee, NU SE CALCĂ ÎN FIECARE DONȚ lăsat în cale de vreun partizan sovietic în stare de ebrietate-mangă?
Ai-hai!
-----
p.s. n-am fost să-i cercetez stepfooturile lui Gauguin, c-o fost altă tărășenie.
Eream într-un city boreal, la o aucțiune să achiziționez niște oțeale de calibru meșteșugit de la Hells Angels și când colo, cine crezi că se-nfățoșează naintea me, interpelându-mă c-un ingliș pidgin dacă pot cumva să-i ofer ... niște relații?
Ian de zi, gâci găcitoarea mea cine erea?
(trii sejoururi mi-o trebuit ca să mă fac scăpătat de pacoste, că nu se mai ducea de la casa omului. Da las că spui aldată, așa ... mai pe scurt!)
4.3  RE: IO * da! trimis de
(20 aug 2013, 16:46:22
Aveam și eu o nelămurire, dar ”m-am priceput” pân la urmă: pacienții de la Socola au internet chiar și la izolare.
Și unde mai pui că așa-i un plictis pe forum...
Aplatizarea gândacului mă amuză uneori. Într-adevăr, nu prea des că dă dependență.

Hmmm...mă gândesc eu la niște gânduri...cam cine putea să fie vorbitorul de ingliș...dar nu, nu-mi ajung datele. Îi cumva ceala de-l cătai prin arhivă?!
4.4  RE: IO * da! trimis de
(20 aug 2013, 16:59:06
Erea Michaela, uăi!
I-o dat Tiberiu Libertus Scribulus Milogus Obedientus un holidays nelimitat, cu vaucer și bilet de airplane gratis numai dus, ca să se travellească și ea prin lume, să mai vadă cum arată oamenii și cine știe, poate ... scapă și ea de nervi, stres și surescitare.
las că Zâc aldată, la editorial. E de comă ce pățanii am putut să trăiesc cu fătuca asta, e dată naibii de zăpăcită.
4.5  RE: IO * da! trimis de
(20 aug 2013, 18:23:16
A fost mâna destinului... laughing
5.   Unde e logica in tara asta? trimis de
(20 aug 2013, 18:24:15

pai daca e casa mosului eu mergeam la judecator sa dea dispozitii sa stea baiatu in anexa sau sa dispara cu totu nu sa ceara saracu o camera si sa fie dat afara in repetate randuri. Fiul cel neinsurat la 53 de ani sa puna osu la munca nu sa dea iama la stat degeaba si sa astepte sa-i pice din cer. Eu l-as umfla bine pe fiu mosului ca altadata cand se gandeste sa ridice mana sa loveasca sa renunte la idee din start ...........sper cand o sa aibe el 88 de ani o sa doarma in cotetu cu porci sau in pivnita, copiii nu-s ai lui, o sa-l astepte o soarta mai cruda ca cea a lui taicasu. Dumnezeu nu doarme

Timpul de 60 zile în care puteaţi posta comentarii pe marginea acestui articol a expirat.



Meniul ZILEI în restaurante sucevene

HaiHui prin Bucovina

Ultima oră: local

Alte articole

Alte titluri din Local

Ştiri video

Ultima oră: naţional - internaţional

Alte articole

Gala Top 10 Suceveni

Top Articole

Elia Studio - Salon de infrumusetare
Mersul trenurilor de călători

SONDAJE

Consideraţi Legea antifumat în spaţiile publice o măsură bună?

Da
Nu
Nu mă interesează

Fotografia zilei - fotografie@monitorulsv.ro

Fotografia zilei