LECTURI NERECOMANDABILE: IUDASIM ȘI ROMANISM SUB PRESIUNE (XXXIV)
ÎNTOARCEREA HULIGANULUI
Insistasem, în una din mărturisirile mele anterioare, pe ideea că Norman Manea, (plecat din Bucovina – dar mai ales izgonit -), urcă alături de Matei Vișniec, (plecat și el din Bucovina – izgonit însă în alt chip, mai puțin persecutant, dar mai ades mutilant prin slaba vigoare a instituției elitelor), într-o ierarhie actuală a urgențelor pentru recomandarea către candidatura la Premiul Nobel pentru Literatură. Căci nu se poate să nu observăm că promovarea adevăratelor noastre elite și susținerea lor sunt semne demne de spiritul de demnitate culturală autentică. Este deplorabil ceea ce se întâmplă la ora actuală în Bucovina și România noastră, unde câteva grupuri minore de grafomani și culturnici mediocri, confiscă atenția publicului cu un discurs populist manipulator și cu deprinderi politicarde stupide, trăind din stipendii pe viață și lăutărind în fața unui public abrutizat de tranziție, lipsit de criterii axiologice, îndepărtat de la spiritul critic și de la facultățile normale de identificare a valorii și a calității. Din păcate, trebuie să remarcăm faptul că pe artiștii români îi salvează la ora actuală tot cele două căi: fie emigrarea, care le redă libertatea de a cuceri o piață și o lume a libertății de exprimare, fie slujul politic la oligarhiile cele noi, același sluj ca pe vremea comunismului, însă la alți stăpâni, acest tratament transformându-i în unelte de propagandă ale partidelor și asigurându-le adesea o susținere și o publicitate nemeritate, față de calitatea și importanța operei.
Cu romanul „Întoarcerea huliganului”, Norman Manea revine în plină glorie în România, mai tânăr ca oricând, după un drum lung și greu, de vreo zece romane și mai bine, traduse în 16 limbi străine (October, eight o’clock, On clowns: The Dictator and The Artist, Compulsory Happiness, The Black Envelope, The Hooligan’s Return etc., ce figurează în selecția celor mai importante apariții editoriale din The New York Times). Încă profesor de literatură europeană și „writer in residence” la Bard College, scriitorului Norman Manea i s-a decernat în 1992 Bursa Guggenheim și prestigiosul premiu MacArthur (care este Premiul Nobel American pentru Literatură). În 1993, Biblioteca Națională din New York l-a sărbătorit cu prilejul acordării distincției de „Literary Lion” iar în 2002 scriitorului i s-a atribuit Premiul Internațional pentru literatură Nonino pentru „Opera Omnia”.
Explorarea memoriei românești a persecuției rasiale și a căutării identitare culturale efectuată cu măiestrie în acest roman este în același timp o „semnificativă explorare în memoria Europei, o foarte importantă experiență narativă și de scriitură”, scria cronicarul din La Stampa, la 17 aprilie 2004, pentru cititorii italieni ai cărții. Puțin mai târziu, la 1 iulie 2004, cronicarul din Die Zeit, lansa pentru cititorii de limbă germană ai scriitorului ideea că „prin jungla frazelor acestei cărți unice izbucnește mereu un genial talent al cuvântului. Sclipitoare provocări ironice, exemplare comprimări ale realului. Limba copilăriei autorului, româna, este singura sa patrie.” Tot în 2004, la 15 aprilie, spaniolii aflau din Diario, că „Norman Manea este maestrul actual probabil neîntrecut al unui adevărat gen literar-memorialistic-istoriografic”, iar din Il Sole 24 ore alți europeni înțeleseseră la 28 martie 2003 faptul că „Întoarcerea huliganului relevă marca inconfundabilă a capodoperei…O lectură care nu va lăsa cititorii indiferenți, căci aici găsim stofa marii literaturi”.
Din capul locului, tematica romanului îl alătură pe Norman Manea suitei de conștiințe europene titanice ale secolului trecut, precum Zweig, Brodsky, Márai, Joseph Roth, Max Aub, Manuel Azaña,Kundera, Milosz, Monica Lovinescu, supuse presiunii unei dileme uriașe, citim în El Pais, la 15 octombrie. Dilema a fost mereu nemiloasă: să câștige libertatea cu prețul de a rămâne fără limba maternă, fără cultura maternă, fără identitate, deci, sau să rămână în spațiul limbii lor, dar sub o dictatură irespirabilă.
Eliberarea prin literatură îi aduce pe toți acești titani în poziția de străini în ceea ce a fost cândva patria lor natală, însă ei continuă să aparțină numai limbii materne în care continuă să scrie și care devine singura lor patrie adevărată.
Norman Manea, tratat cu ostilitate și alungat astfel din România, rămâne în patria Limba Română, iar mărturia sa literară vizează trei teme majore: experiența Holocaustului trăit în copilăria bucovineană, viața în sistemul totalitar sovietic din România și exilul. (va urma)
Angela FURTUNĂ
Publicistă, scriitoare
Membră a Uniunii Scriitorilor din România
angelafurtuna@yahoo.com
http://laurencejth.over-blog.net/
