– Baicu Tivgă (57 de ani) e profesor de chimie la Liceul Alimentar din Suceava, dar și taximetrist pe timp de noapte
– Profesorul Tivgă a trecut de la catedră la volanul taxiului „pentru a mai umple găurile din buget”
– Fost candidat la Primăria Sucevei, „Moș Moleculă”- cum singur recunoaște că îl mai poreclesc unii elevi, a devenit „domn’ profesor” și pentru clienții de la taxi
– „Mă gîndeam, cum e dacă în mașină mi se urcă vreun elev și-mi cere să-l duc la discotecă sau să-l aduc de acolo…,” mărturisește profesorul taximetrist
, îmi spune rîzînd una dintre anecdotele care au apărut prin școală de cînd s-a apucat de taximetrie. Născut în Vrancea, „Moș Moleculă”, cum îl mai poreclesc unii elevi, s-a „măritat” la Suceava, unde s-a și stabilit, de altfel, pentru că „ea (n.r.-soția) era mai bună de gură, eu mai slab de inimă”. Profesor de chimie, cu o vechime de peste 35 de ani, omul care a scos pe bandă rulantă generații întregi de elevi s-a apucat de ceva vreme și de taxi. „Pentru a mai umple găurile din buget”, spune el. Iar greva profesorilor a făcut să aibă mai mult timp de taximetrie. Speră însă să se schimbe ceva în urma grevei, „să nu se mai facă experimente pe copii și profesori, așa cum se fac de 15 ani încoace”.
– „Dacă stau o noapte – două în casă, nu mă simt bine”
Baicu Tivgă (57 de ani) e de aproape 15 ani profesor de chimie la Liceul Alimentar din Suceava, actualul Colegiu Tehnic de Industrie Alimentară, liceu la care predă și soția sa, profesoară de franceză. A fost vreme de șapte ani profesor la Măriței-Dărmănești, după care, timp de 10 de ani de zile, a fost detașat la Suceava, unde a și rămas de altfel. De la catedră volanul taxiului a trecut acum un an și jumătate, după ce una dintre cele două fete ale sale, taximetristă și ea, a fost plecată cîteva luni din localitate. La început, s-a dus pentru a-i ține locul și ușor-ușor, după ce a reușit să se obișnuiască cu noul statut, a început chiar să-i placă. „A plecat fata și mașina zăcea în fața blocului, cu investiție, stație, firmă, ceas… am zis să încerc să ies și eu. Acum, dacă stau o noapte-două în casă, nu mă simt bine. De atunci, în timpul liber, mai mult noaptea, ies pe traseu”, mărturisește profesorul Tivgă. Recunoaște că, la început, s-a simțit puțin stînjenit de situație și că se gîndea la ce au să zică elevii săi și colegii săi de la școală. „Mă gîndeam, cum e dacă în mașină mi se urcă vreun elev și-mi cere să-l duc la discotecă sau să-l aduc de acolo. Noroc că mă obișnuiesc repede cu toate și mă adaptez la fel de repede. Pînă la urmă, mi-am spus, nu făceam nimic rău, nu fur, nu dau în cap la nimeni, n-avea de ce să îmi fie rușine”, își aduce aminte profesorul Tivgă.
– „Vînd gaz – îl iau la litru și îl dau la kilometru”
La volanul unui vișiniu, cu indicativul 37, al firmei „Euro Taxi”, profesorul Tivgă își aduce aminte cum era la început. Nu poate să uite cum se mai nimerea să i se urce în mașină, la ore tîrzii în noapte, și elevi de-ai săi, care se întorceau, de regulă, de la discotecă. Cînd își dădeau seama că taximetristul era chiar profu’ de chimie, „lăsau capul în jos și tăceau mîlc, să nu mă prind eu pe cine am în mașină. Unii, mai curajoși mă întrebau: . Bine, le răspundeam eu, vînd gaz: îl iau la litru și îl dau la kilometru”, zîmbește nostalgic Baicu Tivgă. Îmi spune că nu a auzit să i se scoată vreo poreclă prin școală de cînd s-a apucat de taximetrie: ”A rămas doar cea veche: Moș Moleculă”. Profesorul Tivgă mărturisește că atunci cînd printre clienții de taxi se mai nimeresc și foști elevi, e o adevărată satisfacție pentru el. „Toți mă salută și îmi spun că am fost un profesor bun…. mi se face inima precum căpățîna mortului. Asta e mîngîierea mea. Nu prea îmi place mie să mă laud… cert e că nu mă înjură mulți…”, continuă să-mi povestească profesorul.
– „Cine vrea să rămînă corigent să facă o cerere de pe acuma”
33 de generații de elevi. Și asta, numai de cînd e în Suceava. Ca profesor, Baicu Tivgă se caracterizează drept un dascăl care știe să-i facă pe elevi să-i vină la ore, „un prieten al lor”. „Eu în general sînt prieten cu elevii și cine vrea să învețe, învață… am ce să le dau. Îi fac în așa fel încît să vină cu plăcere la ore. Dacă știe că îl țin numai în doi sau e anunțată vreo lucrare, el nu-mi mai vine la oră. Așa, dacă e la oră, tot îi intră ceva în cap și oricînd poți să scoți un cinci de la el. A, și nici nu-mi place să-i omor pe ăștia de-a XII-a cu chimia, cînd ei au bacalaureatul și numai la chimie nu le stă gîndul”, e de părere profesorul Tivgă. Mărturisește că de vreo 12 ani de zile, la bacalaureat, e cu „ordinea și dezordinea”. „Cînd văd că-s emoționați, stinși, speriați, intru eu. Dacă ești în stare ca profesor să zici , contează foarte mult pentru ei. Sună altfel decît, …. urît, urît, sînt oameni care nu sînt făcuți pentru învățămînt. Deși sînt în vîrstă, trebuie să mă adaptez. Pe copii trebuie să îi respecți, dacă vrei același lucru de la ei.”, completează profesorul și dirigintele Tivgă. Și cum a-și face elevii, și nu numai, să zîmbească, e una dintre calitățile sale, profesorul povestește cum, la începutul clasei a IX-a, le spune bobocilor că „cine vrea să rămînă corigent să facă o cerere de pe acuma”. Corigent, glumește Baicu Tivgă, e avertizat că va rămîne și cel care nu va reuși să-i rețină numele.
– Candidat la Primăria Sucevei
Poate vi-l aduceți aminte pe profesorul Tivgă din 1996, atunci cînd a candidat la Primăria Sucevei. A fost pentru el ca o lucrare de control, o testare, la care nu s-a descurcat rău deloc. „Aveam cel mai fain poster din oraș, pentru că era cu mine (rîde). Au fost 18 candidați, eu singurul independent. Am ieșit pe locul 9. Și asta, ține seama, fără nici un ban de campanie”, îmi spune mîndru. Fostul candidat la Primărie s-a ocupat ani la rînd și cu vînzarea de zarzavat și cartofi: „Nu am stat nici o vară degeaba, vreo cîțiva ani de zile am cărat zarzavat și cartofi. Mașina, vineri seara, era încărcată cu cartofi, puneam 700-800 de kilograme pe Dacie și mergeam la Rîmnicu Sărat, sîmbătă dimineață, la piață. Dacă mai rămînea marfă, mă întorceam la Dumbrăveni-Focșani, tot la o piață, după care plecam la Urziceni, încărcam, și duminică seara eram înapoi. Cartofii îi cumpăram de la noi, îi vindeam acolo, scoteam banii de benzină și aveam cu ce trăi toată vara”. O vreme a făcut și Polonia și Iugoslavia. „Duceam și vindeam acolo tot felul de chestii, să mai facem niște bani…”, precizează profesorul Tivgă. Ceva timp a vîndut zarzavat și în piețele din Suceava. La început, la Cîmpulung și la Humor, pentru că „îmi era rușine să mă vadă colegii în piață la Suceava”.
– „Am pe cineva acolo sus care mă iubește”
Ca orice taximetrist, Baicu Tivgă a fost și țepuit de cîțiva clienți. „Țepele, nu ai cum să scapi de ele. Țin minte că am dus pînă la Ipotești pe unii… tot îmi ziceau să-i duc mai sus, mai sus. Era noroi, întuneric beznă. , s-au dat jos și au luat-o la fugă…. Ce să le fac? M-am închinat că sînt întreg, în rest, păcatul lor… Am pe cineva acolo sus care mă iubește”, e de părere profesorul Tivgă. Spune că din banii care-i cîștigă nu se îmbogățește, dar poate să mai umple „cîteva găuri din buget”. Crede că și după ce va ieși la pensie va continua cu taximetria. Preferă să circule noaptea, pentru că e mai liber, de regulă, de joi pînă duminică. Una peste alta, profesorul și taximetristul Baicu Tivgă e mulțumit de ceea ce a realizat în viață. „Am două fete trăsnet și un nepot super. Nu mi-a crescut nimeni copiii, nu am apelat la nimeni. M-am descurcat așa cum am putut. Și mereu cu zîmbetul pe buze”, ține să precizeze profu’ de chimie.
Ne-am mai fi întins la discuții, dar taximetristul Tivgă a fost solicitat într-o cursă. Ca un taximetrist care se respectă, știe că o regulă foarte importantă este să nu-și dezamăgească clienții, așa că a trebuit să ne luăm rămas bun. Poate profesorul Tivgă să aibă ceva mai mult timp, că doar e grevă…
