Ziua lui „trebuie să…”

Scriu acest articol în timp ce pe Digi Sport, la „Știri”, defilează fotbaliști, antrenori, fel de fel de oficiali care ne spun cum joi, deci astăzi, în returul dezastrelor din Conference League, vor face din fotbalul lor bici, ba care să-i mai și pleznească peste față, dos și ce-o mai fi pe adversarii care au cam măturat cu ei nu mai departe de săptămâna trecută. În afară de FCSB, care a jucat cât de cât, dovada că a și câștigat în deplasare cu 1-0, având așadar șanse considerabile de promovare în play-off, deci de a se face de râs la un nivel superior celorlalte 3 amărâte, din celelalte două cu șanse ipotetice de a ajunge în dubla decisivă mă îndoiesc că le vom vedea promovând pe ambele, adică Universitatea Craiova și CFR Cluj. În privința lui SEPSI, discuția e lipsită de sens, neexistând nici teoretic șanse de calificare. A crede că vreo echipă românească poate răsturna în retur (oriunde, cu orice adversar) un 1-3 de acasă este nu optimism, ci boalăpsihică. Cât privește celelalte două, aflate în bătălie deschisă, pare mai plauzibilă calificarea actorilor de stand-up comedy de la Cluj decât a oltenilor cu antrenor de două zile. Hai, trei! Nu cred că Rădoi poate aduce cine știe ce resuscitare, din moment ce ăia care mai sunt și titulari pe la echipa națională (unii, de pe vremea lui Rădoi, sub comanda căruia au luat atâtea bătăi câte meciuri au jucat!) reușesc, meci de meci, să facă toate nefăcutele de pe lume, să rateze oricâte ocazii li s-ar ivi și să ia gol din cele mai anapoda situații. Povestea cu „șocul la echipă” e doar o poveste: poți să „șochezi” niște legume, niște amorțiți pentru care starea naturală e cea de inerție!? Dincolo, cum am mai spus în nenumărate rânduri, n-ai ce aștepta, cât timp cei mai buni sunt Deac și Hoban, care împreună au cam 175 de ani, cât verișoarele lor, țestoasele de Galapagos, la fel de iuți în mișcări! Doamne ajută să greșesc eu și să intre toate 3 în play-off și apoi în grupe. Dar cred că și una ar fi prea mult.