În fiecare an, pe 21 martie, la nivel mondial este marcată Ziua Internațională a Pădurilor, declarată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite, începând din 2013, cu scopul de a crește gradul de conștientizare asupra gestionării, conservării și dezvoltării durabile a tuturor tipurilor de păduri, în beneficiul generațiilor prezente și viitoare. Evenimentul este sărbătorit chiar în Luna Plantării Arborilor (15 martie – 15 aprilie 2019).
Pădurile acoperă o treime din masa terestră a Pământului și exercită funcții vitale pentru întreaga planetă.
Pădurile găzduiesc cele mai diverse ecosisteme biologice de pe suprafața terestră, adunând peste jumătate din speciile terestre de animale, plante și insecte. Ele joacă un rol-cheie în lupta împotriva schimbărilor climatice și contribuie la menținerea echilibrului de oxigen, de dioxid de carbon și a umidității din aer.
Pădurile sucevene se întind pe o suprafață de peste 440.000 ha, reprezentând jumătate din suprafața județului și aproximativ 7% din suprafața pădurilor României. Din acestea, 337.000 ha (76% din total) sunt administrate de către Direcția Silvică Suceava, restul fiind administrate de către alte structuri silvice autorizate.
Din suprafața totală administrată de unitatea suceveană a RNP – Romsilva, 80% sunt păduri ale Statului, restul aparținând altor deținători. Posibilitatea anuală de recoltare a Direcției Silvice Suceava este în medie de 1.300.000 mc.
Compoziția codrilor Bucovinei este una valoroasă, atât în privința speciilor rășinoase (79%), cât și a celor foioase (21%).
Aceste informații succinte, dar necesare, sunt în măsură să releve celor mai puțin inițiați un adevăr de necontestat: acela că fondul forestier sucevean – prin multiplele sale produse și binefaceri – constituie o resursă de bază pentru activitatea economică din zonă, dar și pentru viața și existența multor suceveni și a familiilor acestora.
Prea puțini suceveni cunosc și alte preocupări și responsabilități ale silvicultorilor suceveni, unele deosebit de importante în contextul degradării mediului înconjurător la nivel planetar și al alarmantelor schimbări climatice globale. Astfel, din suprafața ocupată cu pădure, 69.000 ha (26%) se situează în grupa I de protecție (ce au un regim special de gestionare), iar 196.100 ha (74%), în grupa a II-a de producție și protecție. Deosebit de important în contextul global amintit este și faptul că Direcția Silvică Suceava administrează o suprafață de 4.505 ha zone protejate (rezervații și monumente ale naturii situate pe raza județului Suceava), clasificate în: rezervații forestiere (precum Pădurea Zamostea – Luncă – 107,6 ha, Făgetum Dragomirna – 134,8 ha, Codrii Seculari Giumalău – 309,5 ha, Codrul Secular Slătioara – 1.064,2 ha, Tinovul Poiana Stampei – 681,8 ha, Tinovul Șarul Dornei – 36 ha, Quercetum Crujana – 39,4 ha, Pădurea Voievodeasa – 101,9 ha, Pădurea Roșoșa – 204,8 ha și Codrul Secular Loben – 483 ha), rezervații botanice (între care Fânețele montane Todirescu – 44,3 ha, Răchitișul Mare – 116,4 ha), rezervații geologice (Moara Dracului – 1,3 ha, Piatra Buhii – 2,0 ha, Piatra Țibăului – 20,3 ha, Cheile Lucavei – 34 ha), rezervații mixte (Pietrele Doamnei – 971 ha, Cheile Zugrenilor – 150,1 ha) și rezervații paleontologice (Stratele cu Aptychus de la Pojorata – 1,0 ha.).
Am ținut să menționez aceste date oarecum inedite pentru publicul larg din dorința de a sublinia, sintetic, trei realități îngemănate: minunata bogăție și diversitate a naturii acestor locuri, complexitatea și nu o dată dificultatea întâmpinată de silvicultori în exercitarea profesiei lor și – nu în ultimul rând – nevoia, speranța noastră că toate acestea vor fi corect înțelese și respectate de către toți sucevenii.
Locuitorii acestor ținuturi binecuvântate sunt cu toții beneficiari ai imenselor servicii oferite de pădure, fie că au o relație directă, nemijlocită cu Mama Silva (ca proprietari de pădure ori ca agenți economici din domeniul forestier), fie că sunt numai simpli cetățeni.
Pădurea înseamnă cu mult mai mult decât lemn, bani, profit.
Înseamnă supraviețuire, speranță. Înseamnă apă și aer curat. Înseamnă toate acestea, dar și mult mai mult! Greu de explicat, darămite de estimat, de cântărit, deoarece e vorba, aici, de viață, de supraviețuire.
Este, de fapt, pentru noi, slujitorii suceveni ai pădurii, un motiv în plus pentru a-i îndemna pe concetățenii noștri să planteze cel puțin un arbore, să-și împrospăteze, în primăvară, casa ori grădina, să-și bucure mintea și sufletul numai cu gânduri și fapte bune. Este esența dorinței noastre de a sădi în sufletul oamenilor acele necesare sentimente de respect față de natură, de viu, premisă a salutarei purificări spirituale, atât de necesare în aceste vremuri încrâncenate și tulburi. Este de înțeles că salvarea, extinderea pădurii nu se pot face festivist, ocazional, prin inițiative și participare individuală, ocazională, oricât de bine-venită ar fi aceasta, în plan educativ. Asemenea campanii anuale de împăduriri, ca și orice alt program serios de reconstrucție ecologică, presupun fonduri substanțiale, pregătire, organizare, mijloace umane și tehnice importante.
Refacerea, regenerarea pădurilor sunt o misiune și o activitate permanentă și prioritară a silvicultorilor suceveni, continuatori ai unei tradiții întemeiate și transmise prin generații de vrednicii lor înaintași. Astfel, încă din povețele cu farmec arhaic cuprinse în Cuvântul Împăratului Iosif al II-lea din „Orândueala de pădure pentru Bucovina” (primul Cod Silvic românesc, 1786) se releva valoarea pădurilor noastre, dar și necesitatea exploatării lor chibzuite și imperativul gospodăresc al regenerării arboretelor: “Este de obște cunoscut cum că în lucrurile cele mai de dorință și mai blagoslovite folosuri întru o țară este acea care firea i-au dat-o, cu împărtășirea de păduri (…). Pădurile din Bucovina sunt un odor pentru a cărui ocrotire și ținere în bună stare cu atâta mai vârtos trebuie să se poarte de grijă, cu cât la o lipsă de acest lucru de trebuință, nu puțină nevoie se va pricinui locului, atât pentru trebuința podanilor (supușilor), cum și pentru sporul alișverișului (profitului), care cu nașterile locului (producta) se face. Prin nesocotință și fără de măsură hăznuială (tăiere) a pădurilor n-a izbândi să le mulțumească și slăbind puterea pădurii ea nu o să poată să dea din vreme tânără odraslă și lemn de trebuință”.
Lucrările legate de asigurarea pădurii de mâine sunt cele care legitimează și dau sensul adevărat muncii unui silvicultor. Și adesea acestea cer nu doar pricepere, ci și eforturi deosebite, sacrificii. În acest sens, o realizare remarcabilă, pilduitoare și demnă de admirație chiar și în zilele noastre sunt lucrările susținute de împădurire a muntelui Muncelul, din Pojorâta. Acest gol montan întins pe o suprafață de 500 de ha, neproductiv și stâncos, a fost împădurit la cumpăna dintre veacurile XIX și XX cu larice, molid, pin silvestru și pin cembra. Pentru reușita lucrării s-a cărat pământ cu ranița, pus în cuib la rădăcina puieților, făcându-se ulterior repetate completări. Sisificul efort a durat peste trei decenii.
Despre importanța, complexitatea și dimensiunea muncii slujitorilor suceveni ai pădurii în scopul regenerării fondului forestier vorbesc cifrele ce definesc această adevărată campanie, una ce se repetă în fiecare primăvară. Dar care, să spunem astfel, este doar „partea vizibilă a icebergului”, adică numai o latură mai evidentă public a unui efort susținut în mod constant, cu profesionalism și pasiune de-a lungul întregului an. Despre importanța lucrărilor de regenerare a pădurii, dar și despre nobila, generoasa misiune a silvicultorilor, cei care întemeiază păduri în beneficiile generațiilor ce vor veni, scria încă din anul 1934 vizionarul silvicultor Marin Drăcea: „Pentru un profan, nimic mai greu și mai plin de răspundere decât o lucrare de împădurire. Marele Bismark spunea odată că două feluri de oameni nu-și pot vedea în cursul vieții roadele depline ale operei lor: omul de stat și silvicultorul”.
O componentă importantă și tradițională a activității noastre din această perioadă o reprezintă susținerea acțiunilor promovate de societatea civilă pentru dezvoltarea conștiinței forestiere, în direcția apărării și conservării fondului forestier, a cultivării respectului pentru pădure în societatea actuală.
În cadrul acestor acțiuni cu rol de conștientizare a valorii pădurilor în perioada inclusă în “Luna plantării arborilor” se vor desfășura o serie de evenimente ca: plantări de puieți forestieri în șantiere de împăduriri din fond forestier și din afara acestuia, conferințe pe teme ecologice, expoziții pe teme specifice pădurii. Pornind de la faptul – unanim recunoscut – că nicăieri în spațiul național expresia „Codru-i frate cu românul” nu și-a găsit o împlinire mai deplină, mai bogată în semnificații ca aici la noi, în Bucovina, îmi exprim încrederea că fiecare sucevean va întreprinde un cât de mic gest în sensul celor spuse mai sus.
Ing. Sorin Ciobanu
Directorul Direcției Silvice Suceava
