Franța a reușit calificarea în finala de la Berlin, după victoria cu 1-0 în fața Portugaliei, dând peste nas cârcotașilor care spuneau că Zidane, Barthez, Vieira și ceilalți sunt prea bătrâni pentru o astfel de competiție și ar trebui să agațe ghetele în cui.
Nimic mai fals. „Bătrânii” Franței sunt mai tineri ca niciodată și mai dornici ca oricând să câștige un nou trofeu mondial.
Cea de-a doua semifinală a turneului final aducea față în față arțăgoasa echipă a Portugaliei și experimentata formație a Franței. Un meci pe viață și pe moarte, o reeditare a semifinalei Campionatului European din 2000 încheiată cu un imens scandal, deoarece francezii s-au calificat printr-un „gol de aur” înscris de Zidane din penalti.
Și începutul întâlnirii a confirmat că partida va avea un ritm susținut, nerv și multă dorință. În doar zece minute, cele două echipe au avut câte două ocazii importante de gol. Francezii prin Malouda și Henry, portughezii prin Deco și Maniche.
După un start furibund, apele s-au liniștit și jucătorii au început să ducă o luptă surdă la mijlocul terenului. Asta până în minutul 32, atunci când „vulpoiul” Henry a reușit să-l păcălească ușor pe Ricardo Carvalho și arbitrul uruguayan Jorge Larrionda a indicat punctul de la 11 metri. La fel ca și în urmă cu șase ani, Zidane a transformat penaltiul, deși Ricardo, îngerul păzitor al portughezilor în meciul din sferturi cu Anglia, a fost foarte aproape de a para lovitura.
Deși conduși, elevii lui Luiz Felipe Scolari nu au plecat capul și au încercat să pună presiune la poarta lui Barthez. În minutul 36, Deco a șutat de la 22 de metri, dar goal-keeperul francezilor a reținut în doi timpi și cu destule emoții. Un minut mai târziu, Cristiano Ronaldo a plonjat în careul francezilor la un contact cu Gallas, dar Larrionda a văzut bine faza și a lăsat jocul să continue.
Beneficiind de doi închizători magnifici, Vieira și Makelele, și de un cvartet ofensiv extrem de puternic format din Ribery-Zidane-Malouda-Henry, oamenii lui Raymond Domenech au reușit să domine jocul în prima repriză, intrând cu un avataj meritat la cabine.
Partea secundă a început în forță, la fel ca și prima repriză, francezii având prima șansă de gol prin inepuizabilul Henry, care a trecut ca un accelerat pe lângă Fernando Meira, dar șutul său a fost respins norocos în corner de Ricardo. Replica lusitanilor nu s-a lăsat prea mult așteptată și șutul lui Pauleta din minutul 53 s-a oprit în plasa laterală.
Portugalia a început să forțeze din ce în ce mai mult, dar fazele periculoase la poarta lui Barthez puteau fi numărate pe degetele de la o mână. Mai mult, la mijlocul reprizei secunde, Scolari a făcut o schimbare ciudată înlocuindu-l pe Pauleta, singurul vârf de atac al portughezilor, cu mijlocașul Simao Sabrosa. Imediat și-a dat seama că jocul echipei sale nu avea cum să se îmbunătățească și a făcut o nouă mutare: Helder Postiga în locul lui Costinha. Domenech nu a stat cu mâinile în sân și a întărit flancurile, înlocuindu-i pe Malouda și Ribery cu Wiltord și Govou.
Ibericii au reînceput asaltul și la o centrare a lui Simao Sabrosa, Ronaldo și Postiga au trecut pe lângă balon. În minutul 77, Ronaldo a executat o lovitură liberă de la 25 de metri, Barthez a fost surprins de traiectoria balonului, a respins ciudat în față, dar reluarea cu capul a lui Figo a trecut puțin pe deasupra porții.
Francezii au înțeles corect avertismentul primit și au început să țină mai mult mingea la mijlocul terenului. Portughezii, în disperare de cauză, au început să arunce baloanele spre careul advers, dar acest lucru nu-i deranja câtuși de puțin pe înalții Thuram și Gallas, care respingeau cu regularitate încercările portughezilor. Cu toate acestea, în minultul 91, o minge a căzut la marginea careului de 16 metri, dar șutul fundașului Fernando Meira a ajuns în tribună. A fost expresia neputinței portughezilor, în fața experienței oamenilor lui Domenech.
Franța s-a calificat meritat în finala Cupei Mondiale unde va întâlni Italia, după ce a învins Portugalia și a pus capăt unei serii de 12 meciuri fără înfrângere la turneele finale mondiale a selecționerului Luiz Felipe Scolari. Este finala la care Fabio Cannavaro visează de acum șase ani, atunci când francezii le-au „suflat” pe ultima sută de metri titlul de campioni europeni italienilor. Va fi cu siguranță ultimul meci din cariera lui Zidane, dar ce meci.
De partea cealaltă, Portugalia va merge să se dueleze cu Germania pentru locul 3 la Cupa Mondială. Un meci al tristeții, al regretelor și al viselor. Cu toate acestea, portughezii trebuie să fie mândri de jucătorii lor, care au reușit să egaleze performanța din 1966, atunci când trupa condusă din teren de legendarul Eusebio a pătruns în careul de ași al CM.
