Zicu, un Benzema și mai gras

Probabil că modelul uman Ronaldo (ăla vechi, nu Cristiano) a creat o modă, fiindcă altfel nu pot să-mi explic de ce izvorăsc straturi succesice de grăsime pe niște fotbaliști care, dacă s-ar lepăda de ele în loc să le adune, ar avea prestații insomparabil mai bune, cred. Cele mai vizibile cazuri sunt Benzema de la Real și Zicu de la Timișoara. Paradoxal, ambii snt golgheteri „la zi” ai echipelor lor: Benzema a reușit a treia „dublă” consecutivă, iar Zicu înscrie și el aproape în fiecare meci. De aici, imaginea (complet falsă, după mine) de fotbaliști adevărați, capabili să „facă diferența”. Benzema este lent, greoi, și cumva năuc pe teren. Are însă o tehnică foarte bună și un plasament tot așa, se lovește mingea de el și se duce în poartă, atunci când i se centrează. În plus, dacă o are la picior, driblează impecabil iar apoi șutează bine plasat, înscriind. Există însă și o altă serie de faze în care este hilar: atunci când e lansat în adâncime, rămâne cu kilometri în urma fundașilor, iar de plecare înapoi din ofsaid, nici pomeneală. La fel stau lucrurile și cu Zicu, cu mențiunea că ăsta e încă mai lent, aproape letargic. Mă îngrozește gândul că e dat ca titular sigur în meciul cu Bosnia. Paranteză: Europa e plină de bosniaci care joacă la echipe de primă mărime din Germania, Italia, Anglia, Spania. N-am văzut la ei pic de grăsime. Au doar fibră și un angajament fizic de speriat. Mă ia cu rău la inimă când mi-l imaginez pe Zicu primind o minge pe care, ca în România lui, ar urma să o preia cu o mișcare grațioasă (în măsura în care admitem că și hipopotamii sunt grațioși) urmată de o cursă de vreo doi metri, apoi o oprire, o privire și o pasă neapărat „deșteaptă”, cam ca aia de la lovitura liberă de la marginea careului craiovean, populat cu amorțiți. Ei bine, toate aceste procedee sunt valabile doar într-un campionat de murături, adică la noi. Aici, nici măcar nu trebuie să iei în calcul faptul că se poate și altfel, adică bine. E suficient că te numești Zicu, astfel încât mai toți adversarii se dau în lături cu mult respect, că doar nu s-or pune să-l afecteze psihic pe ditamai bunul de patrimoniu național. Bosniacii, care cu siguranță că n-au auzit de el, îl vor lua „din prima” cu fulgi cu tot. Asta, desigur, în varianta destul de puțin plauzibilă că va ajunge mingea la el. La final, o nedumerire: de ce scrie pe pânza aia albă „Mama”, chiar așa, cu ghilimele?