Zeci de oameni au participat sâmbătă, 26 iulie 2025, la o clacă de lutuit, ca pe vremuri, și au dat o nouă față căsuțelor huțule, recent relocate de pe vârful muntelui.
Întâlnirea a avut loc la Muzeul Huțulilor din Brodina, unde gazdele, etnologul Paul Torac și mama sa, Elena Torac, cunoscută încondeietoare de ouă, i-au întâmpinat pe oaspeții veniți de aproape sau de departe într-o atmosferă autentică, cu muzică veche, cu pampuște tradiționale și sărmăluțe, pentru ca lucrul în echipă să fie mai plăcut.
- Experiență unică
Activitatea a început cu o slujbă religioasă de binecuvântare (a lucrărilor și a ostenitorilor/lucrătorilor), oficiată de preoții Gorban Dumitru și Constantin Oprea. Toți cei prezenți la claca de lutuit au venit cu inima deschisă, cu mult entuziasm și determinare. S-a muncit intens, iar contribuția unor oameni cu experiență, precum Iosif Cârstian, Pascal Garnier, Dionisie Olenici, Daniel Ursachi, Vasile Serediuc, Petru Șoflău, Gică Hențar, Hasna Vănel, Creuco Dumitru, Hlodec Adrian, Ilie Schipor, a fost de neprețuit, după cum ne-a spus Paul Torac. Alături de oamenii care au muncit intens la căsuțele huțule a fost și Dorin Patraucean.
După cum anticipa etnologul Paul Torac, evenimentul de sâmbătă a fost o experiență unică pentru fiecare participant. Oamenii au lucrat cu pricepere și dăruire, așa cum se lucra odinioară. Fiecare participant s-a implicat și a ajutat cum a putut: unii au cărat apă, alții au cărat lutul, dar cei mai mulți au participat la pregătirea amestecului de lut cu paie, bătut cu picioarele pe o podină special amenajată, un efort colectiv cu adevărat impresionant.
Chiar și copiii, de toate vârstele, s-au implicat cu entuziasm, bucurându-se de ocazia de a contribui la această clacă. Femeile din comunitate s-au mobilizat exemplar. Gospodinele, alături de Elena Torac, au pregătit pampuște (gogoși), circa 850 de sarmale, iar Elena Șoflău a gătit carne la ceaun, preparată în stil autentic. Toate au încântat papilele gustative ale oaspeților.
- Un obicei vechi, readus la lumină
Paul și Elena Torac au dorit să reînvie un obicei străvechi și frumos, claca. Odinioară, claca era o adunare comunitară în care oamenii veneau din proprie inițiativă să ajute la muncile mai grele din gospodărie, fie la construit, fie la cules, la tors sau, ca în cazul nostru, la lutuit pereții. După ce pereții au fost îmbrăcați cu vergele de lemn, urmează aplicarea lutului amestecat cu paie, exact așa cum se făcea pe vremuri.
„Pentru că astfel de activități aproape că nu se mai practică astăzi, ne-am dorit ca această experiență să fie una deschisă pentru toți, și mai ales pentru copii, care vor putea trăi bucuria unei munci tradiționale în echipă”, a transmit familia Torac din Brodina.
- Muncă răsplătită. Mulțumiri!
Atmosfera a fost animată pe tot parcursul zilei de sâmbătă de muzicanți autentici (vioară, tobă, fluier), care au adus bucurie și o notă festivă întregului eveniment. Sunetele muzicii tradiționale au însoțit munca, dar și masa, transformând ziua de sâmbătă într-o adevărată sărbătoare.
„Munca tuturor a fost răsplătită din plin, atât prin bucuria reușitei, cât și prin spiritul de solidaritate și prietenie care s-a simțit la tot pasul. A fost o zi memorabilă, iar ecoul ei s-a făcut simțit. Vrem să aducem mulțumiri domnului primar Uhliuc Vasile și domnului viceprimar Hlodec Adrian, care au fost alături de noi, fiind prezenți la fața locului. Mulțumiri și domnului Hochia Ioan, cel de la care a început această poveste frumoasă. Mulțumim tuturor celor prezenți și celor care s-au ostenit, într-o zi toridă de vară, pentru a realiza lucrarea de lutuit”, a transmis Paul Torac.
- Cămăși din colecție
Printre cei prezenți la claca de la Brodina s-a aflat și Cristina Dumitrescu, din Rădăuți (Zada Prodcom SRL), care i-a mulțumit lui Paul Torac, dar și familiei sale, „precum și tuturor celor care au onorat chemarea dumnealor la clacă, pentru că am avut o zi de care nu contenesc să mă bucur”.
„A fost clacă la lutuit, adică la bătut lut amestecat cu paie pe pereții căsuțelor tradiționale din curtea Muzeului Huțulilor din Brodina. Bădița Dionizie Olenici (colecția etnografică Dionizie și Felicia Olenici) a venit nu doar cu priceperea lui la așa lucrare, ci și cu cămeși din colecție, care mai pot fi folosite doar la lucru. Pentru că lutul pătează, oricine a dorit a putut împrumuta o cămeșă pentru lucru. Apoi Cârstean Iosif, Danyus Ursachi, Pascal Garnier și alții pe care nu-i știu (încă) cu numele au venit cu priceperea la pregătit și bătut lutul. Am avut o bucurie specială să aud în jurul meu ucraineană (sau limba huțulilor?). Străbunica mea (Baba) era pe jumătate ucraineancă. Eu nu știu limba, dar sonoritatea îmi e familiară. E caldă. Doamne-ajută, Asociația Culturală Zestrea Huțulilor, cu proiectul deja foarte frumos conturat al Muzeului Huțulilor”, a concluzionat Cristina Dumitrescu.
- „Tot acest univers sătesc perfect recreat ne-a întors pe mulți dintre noi în copilăria minunată”
Și Gabriela Teișanu, consultantul artistic – Arta populară la Centrul Cultural „Bucovina”, a participat la claca de la Brodina. „Invitația călduroasă venită din partea lui Paul Torac cu o săptămână mai devreme nu m-a lăsat din mrejele unei dorințe vii de a asista la un eveniment cultural și domestic totodată: claca de lutuit casele. Și am văzut și noi că la casele mari acțiunile lucrative și spectaculoase se desfășoară pe bune, nu regizate mediocru. Tot acest univers sătesc perfect recreat ne-a întors pe mulți dintre noi în copilăria minunată, unde am crescut de mici până am ajuns mari și grozavi. În casele bucovinene din lemn bârnuite și <unse> cu lut vara era răcoare și iarna cald. Doar dorul se mai plimbă azi prin tindele înguste și odăile aromate de busuioc unde viața se primenea iar și iar prin fiecare pâine aburindă scoasă din cuptorul de lut, cu fiecare leagăn în care odorul își dormea visele cu îngerași…”, a spus consultantul artistic Gabriela Teișanu, apreciind că totul s-a petrecut „în cel mai autentic mod cu putință, într-o poiană fermecată, unde căsuțe de bârne au fost plasate în Muzeul Huțulilor ca niște hribi dulci și uriași cu multă dragoste de sat românesc și așteaptă să fie isprăvite din mila Domnului, cu mâna Omului”.
