Se spune că o zi în care nu ai zâmbit, ai irosit-o degeaba. Obișnuim să bocim ocaziile în care, în loc de un surâs, pe obrajii persoanelor din jur se rostogolește nestingherită o lacrimă. Urmează confruntări deschise cu conștiința. Acum, lucizi fiind, privim reacțiile dintr-o altă sferă, jurăm înțelepciune deplină pentru viitoarele dispute.
În tot acest timp continuăm neobosiți și însetați după diversitate. Nu avem timp să-i mulțumim poștașului pentru corespondență, femeii responsabile de curățenia pe scară sau pur și simplu unei persoane care ne-a fost de folos, s-a întipărit în mintea noastră, că toți acești participanți ai vieții sociale sunt datori să întreprindă aceste activități mai ales dacă sunt recompensați financiar.
Nu îndrăznesc să relatez o situație în care vizionând serialul favorit, o bătaie ușoară în ușă ne face să tresărim, ce a urmat este evident. Cu un zâmbet proptit pe chip ieșim în întâmpinare, numai că în locul unei personalități, un biet nevoiaș ne acostează umil cu mâna întinsă, dar nu mai avem timp să ascultăm, să privim dincolo de aparențe, am devenit egoiști, fără suflet, iar apoi ne întrebăm în pragul disperării unde au dispărut cei care altădată ne sprijineau…
O față crispată întotdeauna alungă anturajul, dar un zâmbet animează și cea mai „muribundă” zi. Am fost proiectați cu un scop pe Pământ și acela este de a înfrunta fiecare situație cu un surâs și cu speranța zilei de mâine. Nu există replică mai bună într-o ploaie de acuze, ca puterea unei figuri zâmbitoare. Suntem setoși după un zâmbet, de aceea poate oferindu-l cuiva nu vom muta munții din locul lor, dar putem reanima speranța unei alte șanse sufletelor decăzute.
Dacă astăzi totul se taxează, zâmbetul indiferent de cantitate este gratis, așadar, folosiți-l fără moderație!
Aurelia RIVNIC
