Weekend cu bătrâni pe val

Evenimentul sportiv pe care l-am așteptat cu cel mai mare interes în ultimul weekend, în lipsa Simonei de la masters-ul feminin, a fost finala open-ului Angliei la snooker, în care speram să-l văd din nou pe Ronnie O’Sullivan în recital, așa cum o făcuse în primele tururi, când reușise și un nou break maxim, cel de-al 15-lea al carierei, record cred că imposibil de bătut vreodată. Dar, fiindcă Ronnie e… el însuși cu fiecare prilej, nu l-a ratat nici pe ăsta de acum, „reușind” o semifinală catastrofală în fața lui Mark Davis. Iar Davis ăsta a ajuns la 46 de ani fără ca măcar o singură dată să fi ajuns în vreo finală de turneu oficial, de puncte. A câștigat în 2002 singurul său turneu, unul doar de calificare la masters, dar fără să se puncteze în clasamente. Ei bine, Ronnie, mai tânăr cu 4 ani, a pierdut fără drept de apel cu un absolut neverosimil 1-6, trimițându-l pe Davis în prima finală a carierei, pe care a pierdut-o în fața lui Stuart Bingham, de aceeași vârstă cu Ronnie.
Cu la fel de mare emoție am așteptat și cursa de Formula 1 de la Austin, Texas, unde așteptam ca favoritul meu, Lewis Hamilton, să-și adjudece și matematic trofeul, pentru asta având de obținut victoria, dar având nevoie și ca Vettel să nu urce mai sus de locul 3. Parțial, i-a reușit, în sensul că l-a depășit pe Vettel, dar insuficient, adică Lewis a terminat pe 3, iar neamțul pe 4, ceea ce prelungește cu încă o cursă așteptarea. În Mexic însă, e clar: Hamilton va obține oficial cel de-al 5-lea titlu, întrucât îi este suficient acum un loc…7! Chestia tare însă e alta: faptul că la Austin victoria i-a revenit lui Raikkonen, cel care mai câștigase ultima oară o cursă acum… 6 ani și ceva! Iar asta tocmai când toată lumea din circuit se pregătește să-i sărbătorească retragerea, la cei aproape 40 de ani ai săi.
E clar, e vremea „bătrânilor”, argumentul suprem fiind acela că la noi, la Real de Madrid, se pregătește lovitura supremă: aducerea lui Zlatan Ibrahimovici, care tocmai ce a împlinit 37 de ani pe 3 octombrie. Nu cred că se putea găsi o soluție mai bună pentru ieșirea din criză. Cu Zlatan în teren, cred că deja ne putem gândi la al patrulea trofeu Champions’ League consecutiv! Fără el, mai degrabă la retrogradare.