Ca de obicei, soarta crudă face ca această rubrică să fie scrisă cu câteva ore înainte de singura chestie care ne interesează pe toți în aceste momente, meciul cu Bosnia. Tocmai de aceea, nici n-am să mă angajez în speculații pe acest subiect, amintind doar că pentru a nu știu câta oară în ultimii zece ani (cei scurși de la catastrofa istorică, 1-1 cu Slovenia – apropo: am revăzut săptămâna asta acel meci; Doamne, ce fotbal luminos avea România, ce faze uluitoare de atac, ce tehnică și ce viteză!) oscilez între dorința de victorie (și implicit noi speranțe – de fapt, noi iluzii! – de calificare) și cea de înfrângere la scor, care să-l trimită acasă pe neisprăvitul de selecționer. Însă gândul că dacă se cară Răzvan ne-am putea pricopsi cu Oli mă face să doresc mai mult ca oricând victoria. Haios ar fi un 1-1: să vedeți atunci calcule cum că am mai avea 0.73% șanse matematice de calificare, declarații de tipul: „am pierdut o bătălie, nu și războiul”, „numai ghinionul n-ea privat de o victorie pe care o meritam” și mai ales „numai un laș ar demisiona la greu, eu rămân aici, lângă echipă, și la bine, și la rău”.
Cum ziceam în titlu, sunt vremuri tulburi nu doar la noi, ci peste tot în lume: Blatter se autorealege în moțul bandei de infractori planetari, recurgând la șantaj și amenințări, în timp ce Anglia, inventatoarea „fenomenului”, nu dă doi bani pe votul măsluit de la FIFA. În acest timp, în Italia mai vine un val de arestări pentru meciuri trucate, ceea ce nu mai miră deja pe nimeni: e boală fără leac și, la urma urmei, cu cât o fi mai nocivă decât falsificarea alegerilor de la FIFA? Ca atare, nu ne mai miră nici că în România, după ce s-a comis atrocitatea împotriva Timișoarei aceeași bandă de oficiali, în moț cu Nașu’ și Corleone caută acum niște căi de ieșire din rahatul ăsta mare și împuțit. Mă întreb cât de jigodie ori cât de șantajabil este acest imbecil numit Duru încât să declare cu seninătate, la TV, că „poate am greșit, dar s-au mai făcut astfel de greșeli la FRF”. Nebunia e că „greșeala” asta face vreo 10-12 milioane de euro pentru păgubiți, bani pe care sunt gata să pariez că într-o (bună!?) zi va fi somat să-i deconteze nu javra de Nașu’, nici jigodia de Corleone, ci boul de Duru.
