Vremea colindelor, pregătirea Crăciunului, timpul bucuriei noastre

Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos este cinstită de întreaga creștinătate. În popor această sărbătoare este numită Crăciunul. Pentru noi creștinii ortodocși este una dintre cele mai importante sărbători din cursul anului bisericesc, fiind socotită între praznicile împărătești ale Bisericii Ortodoxe. Lucru subliniat și de troparul sărbătorii: „Nașterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoștinței; că întru dânsa cei ce slujeau stelelor de la Stea s-au învățat să se închine Ție, Soarelui dreptății, și să Te cunoască pe Tine, Răsăritul Cel de Sus, Doamne, slavă Ție!”
Data de serbare a Nașterii Domnului este ziua de 25 decembrie. Această zi este precedată de 5 zile de preserbare și ea deschide alte 7 zile de prăznuire a Crăciunului, care se închid în ziua de 31 decembrie, când este Odovania sărbătorii.
Acum este timpul în care ne manifestăm bucuria venirii în lume a Fiului lui Dumnezeu, în chipul Pruncului Sfânt Iisus Hristos. Lucru teologhisit atât de frumos de condacul sărbătorii: „Fecioara astăzi pe Cel mai presus de ființă naște și pământul peștera Celui neapropiat aduce. Îngerii cu păstorii slavoslovesc și magii cu steaua călătoresc. Că pentru noi S-a născut Prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai înainte de veci”.
În data de 20 decembrie este prima zi de Înainte-prăznuire a Nașterii Domnului. Acum încep zilele în care intensificăm pregătirea noastră pentru sărbătoarea Nașterii Domnului. În aceste 5 zile de preserbare suntem introduși prin slujbele bisericești în bucuria duhovnicească a sărbătorii Crăciunului. Acest aspect îl regăsim și în imnografie, unde suntem îndemnați: „Veniți, toți, să prăznuim mai înainte, întru credință, sărbătoarea Nașterii lui Hristos, cu înțelegere punând înainte cântarea ca pe o stea, doxologii ca ale magilor și păstorilor să înălțăm: Venit-a Mântuirea oamenilor din pântece fecioresc, ca să cheme din nou pe cei credincioși” (alcătuire a lui Andrei Pirul la Stihoavnă).
Toată imnografia liturgică ce o regăsim în slujbele care se oficiază în această perioadă de preserbare ne îndeamnă să ne pregătim duhovnicește pentru ziua Nașterii lui Hristos: „Iată s-a apropiat vremea mântuirii noastre, împodobește-te, peșteră, Fecioara se apropie să nască. Betleeme, pământul lui Iuda, bucură-te și te veselește că din tine va răsări Domnul nostru. Ascultați, munți și dealuri și împrejurimile Iudeii! Că vine Hristos, ca să mântuiască pe omul pe care l-a zidit, ca un Iubitor de oameni”.
Troparul Înainte-prăznuirii Nașterii Domnului întărește importanța pregătirii pentru venirea lui Hristos, care ne aduce speranța mântuirii și a dobândirii Raiului pierdut prin păcatul protopărinților Adam și Eva: „Gătește-te, Betleeme, că s-a deschis tuturor Edenul! Împodobește-te, Efrata, că pomul vieții a înflorit în peșteră din Fecioara! Pentru că pântecele aceleia rai înțelegător s-a arătat, întru care este dumnezeiescul pom, din care mâncând vom fi vii și nu vom muri ca Adam. Hristos Se naște, ca să ridice chipul cel căzut mai înainte”.
În aceste zile de preserbare Biserica ne cheamă să ne oprim asupra teologiei tainei Betleemului și să înțelegem că acum trebuie să intensificăm postirea noastră, să ne spovedim pentru a ne lumina peștera sufletului întunecată de păcat prin primirea Sfintei Împărtășanii, care ne face vii și astfel nu vom muri ca Adam, care a căzut din Rai prin nepostire, ci vom câștiga Edenul ce se deschide prin Hristos, Care Se naște pentru mântuirea noastră.
Apogeul pregătirii noastre prin înainte-prăznuire pentru sărbătoarea Nașterii Domnului îl trăim în Ajunul Crăciunului. Este ziua minunată în care creștinul prin postire aspră și participarea la slujbele bisericește așteaptă marea bucurie a Nașterii lui Hristos, pentru că „Fecioara astăzi pe
Cuvântul cel mai înainte de veci merge să-L nască în peșteră în chip de negrăit. Dănțuiește lumea auzind; slăvește cu îngerii și cu păstorii pe Cel ce voiește să Se arate Prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai înainte de veci”.
Acum creștinii noștri vestesc prin colinde bucuria venirii în lume a Fiului lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Suntem în epicentrul anotimpului colindelor, când poporul nostru ortodox îi cântă prin frumoasele noastre colinde cântec de leagăn Pruncului Iisus.
Pe 25 decembrie, când prăznuim Crăciunul, adică Nașterea după trup a Domnului, Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, este momentul în care cu toții mergem în Casa Domnului, care este Biserica, pentru a trăi plenar prin Sfânta Liturghie bucuria marii sărbători. Cântăm teologhisind prin imnurile acestei zile de mare praznic împărătesc: „Astăzi Hristos în Betleem Se naște din Fecioara. Astăzi Cel fără de început Se începe și Cuvântul Se întrupează. Puterile cerurilor se bucură și pământul cu oamenii se veselește; magii daruri aduc; păstorii minunea vestesc; iar noi neîncetat strigăm: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (stihiră de la Laude, alcătuire a lui Ioan Monahul).
Toate cântările bisericești din Ajun sau din ziua binecuvântată a Crăciunului ne prezintă sintetic înțelesurile teologice ale Nașterii lui Hristos. Aici regăsim profunzimea gândirii patristice și descoperim taina Betleemului. Domnul nostru Iisus Hristos Se naște din Maică Fecioară Preacurată în peștera Betleemului. Cel care a creat cerul și pământul vine la noi în chip de Prunc nevinovat și El care hrănește toată făptura este așezat în ieslea necuvântătoarelor. După cum arată Sfinții Părinți, „ieslea este potirul care-L ține înăuntru pe Cel ce Se face astăzi trup și Se dă spre hrană pentru viața lumii, Fecioara este și tronul, și altarul Său de jertfă, iar peștera, biserică; îngerii, Iosif și păstorii slujesc ca diaconi, iar Dumnezeu Însuși este Marele Preot Care săvârșește această Sfântă Liturghie” (ieromonah Macarie de la Simonos Petra, Sinaxarul – Viețile Sfinților, volumul IV, luna decembrie).
Noi, auzind minunata veste a Nașterii Domnului, slăvim acest praznic plin de lumină mărturisind: „Hristos Se naște, slăviți-L! Hristos din ceruri, întâmpinați-L! Hristos pe pământ, înălțați-vă! Cântați Domnului tot pământul, și cu veselie, lăudați-L, popoare, că S-a preaslăvit”.
(Pr. Ciprian Florin Apetrei , Ziarul Lumina)