În jurul meu am prieteni foarte distractivi, mergem împreună la petreceri, la un suc, la plimbare și uneori se mai vine și cu alt gen de propuneri pentru petrecerea timpului nostru liber. La o întâlnire am îndrăznit să spun odată: „Duminică mergem la biserică?” Au început să radă… Cineva a zis: „ Vrei să cadă biserica pe mine?”, altul zice „ Păi, dacă merg eu la biserică, sigur începe vreo furtună” și îi întreb: „Care sunt motivele voastre pentru care nu vreți să mergeți la biserică?”. Unul dintre ei zicea că băuse sâmbătă seara, celălalt că n-a mai mers de mult – ca o concluzie, motivul comun era că n-au fost de mult și că erau prea păcătoși să intre în biserică.
Ce nu înțeleg cei mai mulți dintre noi e că la biserică mergi să te rogi pentru sufletul tău, pentru liniștea ta și dacă ai greșit, indicat este să-ți pară rău pentru ce ai făcut și așa o să afli la un moment dat liniștea și calea pe care trebuie să mergi.
Mulți încă nu știu că și ispitele din viața noastră au un rol, acela de a ne îndrepta. Greșind și căindu-ne pentru greșelile noastre, noi ne îndreptăm spre mântuire.
Greșește cel care gândește că dacă a păcătuit (deși știe, de cele mai multe ori, ce e păcat și ce nu) nu are acces în biserică, din contră, acesta este cel mai bun motiv de a-ți îndrepta păcatul.
M-am confesat unui preot cu un mare regret că am mers la petreceri în post, acesta mi-a zis: „Nu e păcat mare dacă mergi și asculți o muzică plăcută, dansezi un dans decent, nu servești mai mult de un pahar de băutură și nu te destrăbălezi cu pofte trupești”. Am simțit o ușurare. Apropo, și spovedania e la fel de importantă, aveam ceva timp de când nu mai fusesem și îi confesam asta duhovnicului meu…. Mi-a zis: ”De acum să te speli o dată pe an…” Mă uit la el ciudat …. și continuă „ și să îmi spui cum te simți după asta, pentru că e la fel de important și pentru sufletul tău împovărat cu păcate să se „spele” în cele patru posturi importante dintr-un an”.
Nu mi-a plăcut deloc ce am auzit….. am mers mai des la spovedanie, și nu regret, m-am ales cu acea liniște interioară pe care mulți o caută și o căutam și eu, iar acum mă bucur încontinuu de ea.
Recomand să nu faci ce fac ceilalți, ci doar ceea ce tu simți că ai nevoie.
Fetele îmi spuneau: „Cum să merg eu să mă spovedesc după atâta timp și să merg acolo să spun tot…”, și tot amânau. Zilele trec, anii trec, sufletul se îngreunează de povara păcatelor și treptat simți nefericirea, tristețea și atunci se întreabă : ”de ce mie?”, „de ce eu?”.
Băieții îmi spun „am să merg și eu la biserică Duminica asta” și vine sâmbătă seara, ies în club, se îmbată, ajung dimineața acasă, adorm și se trezesc spre seară și își amintesc ”Azi trebuia să mă duc la biserică… duminica viitoare de-acum. În schimb, pentru catolici mai este o șansă, ei pot să meargă și duminică seară, voință să aibă… și de multe ori povestea se repeta duminică de duminică, și ajung și ei să se plângă de nefericirea pe care o simt fără să știe nici unul din motivele ei.
Câți dintre voi știți că boala ne este dată să ne trezească, să ne reamintească că El există…și este doar unul…Tatăl Nostru ceresc. Consider că nu ar trebui să așteptăm să se întâmple o nenorocire ca să îl regăsim pe Dumnezeu.
Zilele trec, anii trec și noi nu facem nimic pentru noi, pentru sufletul nostru care face parte și el din noi, doar în momentul în care ne ajunge boala, ne îndreptăm privirea spre icoană și găsim timp să ne rugăm pentru vindecarea noastră. Nu v-ați pus întrebarea de ce, după o rugăciune, miraculos ne vindecăm… pentru că în realitate era doar o boală a sufletului…chiar dacă unii nu realizează, alții nu cred, toți avem și un înger păzitor…. iar el se hrănește doar cu credința din noi. E la alegerea noastră cum ne îngrijim și de el, ca să-i mărim puterile binefăcătoare asupra noastră.
În ochii unora acum voi părea o ciudată. Asta e părerea mea personală, fiecare face ce vrea. Un sfat nu strică niciodată, aici vorbesc despre câteva experiențe reale.
Eu am decis că vreau să merg paralel cu două „vieți”: creștină și „pământească”, aș vrea să le împletesc armonios în așa fel încât să mă îngrijesc și de sufletul meu, dar să mi trăiesc viața de tânără într-un mod cât mai plăcut.
Totul e cu putință, atât timp cât ai voință…dar și sentimentul e mai plăcut pentru că te simți mai plină de viață, pentru că ajungi să te bucuri de tot ce te înconjoară, chiar și de aproapele de lângă tine.
Gabriela GOGU
