Decesul lui Vladimir Ilici Lenin, cunoscutul revoluționar rus, a fost cauzat de sifilis, o boală cu transmitere sexuală, și nu de atac de cord, potrivit unor documente descoperite de o scriitoare britanică la Universitatea Columbia din New York, informează Daily Mail, în ediția online.
Vladimir Ilici Lenin a încetat din viață în 1924, după o boală îndelungată. Istoricii s-au pus de acord asupra faptului că liderul rus a suferit o serie de trei atacuri de cord care, în cele din urmă, i-au cauzat moartea.
Cu toate acestea, au fost descoperite recent noi informații care par să sprijine ipoteza potrivit căreia Lenin ar fi murit de sifilis, o boală cu transmitere sexuală.
Liderii sovietici au făcut eforturi semnificative pentru a acoperi motivele reale ale comportamentelor dezordonate și a izbucnirilor bruște de furie avute de Lenin înaintea morții sale, în 1924. Recent însă, autoarea britanică Helen Rappaport a descoperit documente la Universitatea Columbia din New York despre care consideră că sunt probe, indicând că moartea lui Lenin a survenit ca urmare a unui neurosifilis (endartitis luetica), o formă a sifilisului care afectează creierul. Scriitoarea a descoperit informații despre adevărata natură a bolii lui Lenin în documente redactate de cercetătorul rus Ivan Pavlov, aflate la universitatea americană.
Pavlov, laureat al premiului Nobel și faimos pentru lucrările sale de condiționare comportamentală realizate pe câini, a afirmat că „revoluția a fost făcută de un nebun căruia sifilisul îi afectase creierul”, potrivit descoperirilor făcute de Rappaport.
Rappaport, care a scris mai multe cărți despre istoria Rusiei, crede că este posibil ca Lenin să se fi infectat cu sifilis după ce a întreținut relații sexuale cu o prostituată pariziană, în 1902. Sovieticii însă pun comportamentul instabil al lui Lenin pe seama arterosclerozei, boală care afectează creierul și pe care sifilisul o imită în ceea ce privește simptomele.
De la sfârșitul lui 1921, liderul rus a suferit o serie de atacuri fizice catastrofale, care i-au indus progresiv starea de paralizie. Rappaport susține că boala l-a făcut pe Lenin ca, înaintea morții, să fie „un personaj confuz și neajutorat, cu greutăți în exprimare și cu o privire nebună și fixă”.
Scriitoarea a descoperit documentele după ce a publicat cartea „Conspirator: Lenin in Exile”, în condițiile în care era decisă să își fundamenteze afirmațiile. „Este o convingere neexprimată a multora dintre doctorii și cercetătorii de la Kremlin că Lenin a murit de sifilis, însă au fost forțați de autorități să își țină secrete opiniile”, spune scriitoarea.
„În pofida acestei obligativități la tăcere, nimeni nu a fost mai clar în a-și exprima convingerile decât marele profesor Ivan Pavlov, pionierul teoriei pavloviene. După revoluția din 1917, Pavlov a devenit un violent opozant al bolșevismului și a asistat la monstruosul «experiment sovietic» în care oamenii erau tratați mai rău în laboratoare decât broaștele utilizate pentru experimente”, a precizat scriitoarea.
Potrivit lui Rappaport, lui Pavlov i s-a permis să facă această controversată declarație referitoare la starea lui Lenin deoarece liderul rus i-a garantat imunitatea, realizând cât de utilă era munca sa Rusiei.
Astfel, în cadrul unei deplasări la un congres organizat la Londra, Pavlov s-a oprit la Paris, pentru a-și vizita un prieten, pe doctorul Mihail Zernov. „În timpul discuției cu Zernov, Pavlov și-a menținut declarația că Lenin suferea de sifilis și că, până la momentul respectiv, manifestase toate simptomele caracteristice bolii, inclusiv paralizia progresivă caracteristică bolii”, a precizat Rappaport.
„Pavlov știa cercetători eminenți care fuseseră chemați să examineze creierul lui Lenin după moartea acestuia în 1924 și toți au ajuns la același diagnostic. Era un secret cunoscut de toată lumea, dar pe care nimeni nu îndrăznea să-l spună în public și în legătură cu care nu există documente oficiale sovietice. Doctorilor de la Kremlin care l-au examinat pe Lenin li s-a interzis să vorbească despre asta, sub amenințarea execuției, și au fost obligați să scoată referirile de la boala reală din dosare”, a explicat scriitoarea.
Numeroase nume mari ale istoriei au fost bolnave de sifilis, între acestea numărându-se Nietzsche, Maupassant, Goethe și Donizetti.
