Visul lui Mădălin Voicu



Dintre toate urechile țărilor europene, cele ale României dor cel mai rău, de tare ce ne trag de ele suratele continentale, ori de câte ori au ocazia. Iar ocazii, din păcate pentru noi, se ivesc foarte des; și când este cazul, și când nu este. Una din ideile care a rămas înfiptă ca un piroan ruginit în mintea Europei e că, prin părțile noastre, rromii sunt discriminați.
Bieții rromi, tare nu mai pot ei munci, în fabrici și uzine, din pricina noastră! Noi spargem vilele oneștilor miliardari țigani – de unde furăm bijuterii de familie, laptop-uri și cămăși cu monogramă -; noi le violăm copilele, studente eminente, când dânsele vin pe înserat de la seminarii și din săli de lectură, unde-și prepară, în ceaunul fierbinte al învățăturii, masterate și doftorate.
Să doarmă liniștit Europa, că noi nu-i discriminăm pe rromi, ci chiar îi iubim cu tot ce are inima noastră mai incandescent. Toate petrecerile țării – de la nevinovate botezuri și calificări fotbalistice, până la învestiri prezidențiale – sunt cinstite de muzica unor genii precum Sorinel Pedofilu, Adrian Pastramă-de-Oaie ori Jean-de-la-Pocreaca. Eu știu chiar șapte mirese care au rămas sterpe din cauza frustrării, fiindcă nunta le-a fost dezonorată de absența acestor titani ai artei. Să doarmă liniștit Europa, că România se va scrie curând cu doi de „r”, așa cum pronostichează, râzând inconștient, liderul Mădălin Voicu.
Un ultim exemplu că noi ncercăm să ne dăm după ei: la competiția de interes național pentru laurii de „Miss Piranda”, mai mult de o treime dintre participante sunt românce nețigănci. Sper ca juriul să nu le descalifice, fiindcă altfel se vor plânge românii get-beget, către Europa, că sunt grav discriminați.