Ați fost vreodată la un concert de muzică simfonică? Chiar dacă nu ați fost, ați vizionat unul la televizor. Și ați văzut că, la sfârșit, publicul mulțumește artiștilor, iar dirijorul se înclină către spectatori, arătând mai întâi spre primul solist, apoi spre ceilalți muzicanți.
E adevărat. Gloria pentru reușita unui concert o împarte dirijorul cu prim-solistul orchestrei. Niciodată nu veți vedea pe afișul care anunță vreun spectacol numele celui care face vioara a doua. Acesta se pierde în marea masă a celor care compun formația de cântăreți, deși rolul lui nu e deloc neglijabil. Ba dimpotrivă.
Dirijorul unei vestite orchestre simfonice a fost întrebat odată la care instrument este mai greu de cântat. După ce s-a gândit o clipă, a zis: „Vioara a doua. Pot găsi o mulțime de prim-violoniști, dar e o mare problemă să găsesc pe cineva care să cânte vioara a doua cu entuziasm. Însă fără vioara a doua nu putem avea armonie”.
Ceva la fel de incredibil se petrece și în viața creștinului. Să ne gândim puțin cum lucrează Dumnezeu. Fără nici un dubiu, El ar trebui să fie vioara întâi și să culeagă toată lauda. Și totuși, nu. Duhul Sfânt lasă omul în față. El stă smerit și nu se arată, dar se știe că fără de El armonie în viață nu există. El e cel care permite omului să se desfășoare și să își arate măiestria în lucrurile săvârșite din viața lui.
(Augustin PĂUNOIU, Ziarul Lumina)
