Vinovatul nu e Săndoi

Vă mărturisesc că dintre toți antrenorii români, mie cel mai bun mi se pare Emil Săndoi. Nu-i includ aici pe Lucescu și Boloni, care au un statut aparte: prin nimic din ceea ce au realizat (și au realizat destule, slavă Domnului!) nu pot fi asimilați categoriei menționate, măcar în ideea că performanțele lor cele mai importante s-au produs pe alte meleaguri. De aceea, reformulez: dintre toți antrenorii români de la echipe românești din România… restul rămâne valabil. De ce Săndoi? Păi, în primul rând fiindcă reușește să închege măcar din doi în doi ani, dacă nu chiar anual, câte o echipă care adesea chiar joacă fotbal. Nu că așa ar vrea el, ci fiindcă s-a specializat în echipele „under…”, în spațiul liber putând figura 21, 19, 17. Ceea ce înseamnă că odată depășită vârsta-limită, jucătorul respectiv dispare automat din echipă. Și trebuie căutat un altul. Și iar. Și mereu. E o muncă titanică, sisifică, iar uneori probabil că-i vine să înnebunească: atunci când, în preajma vreunui meci mai dificil sau mai important, cel mai bun jucător îi este „furat” de Naționala mare. Ar trebui să fie, de fapt, fericit sau măcar mândru că a reușit să promoveze un jucător valoros către marea performanță. În fond, chiar ăsta și este rolul naționalelor de tineret sau de juniori: de a roda jucătorii cei mai buni la nivel internațional, da a-i promova în categorii succesive de vârstă până la aceea a maturității sportive. Aici intervine însă, ca în toate domeniile, specificul național: inconstanța în pregătire pe termen lung, infatuarea în cazul promovării la un alt nivel (fie la echipele naționale, fie la seniori în echipa de club), fițele în situația că se interesează de ei vreo echipă serioasă etc. Avem exemple și de echipe naționale (aia under 17, de acum vreo 2-3 ani) la care selecția s-a făcut pe șpagă de la părinți, de unde un joc de panaramă și scoruri tot de 0-7 sau 0-9. Nu e și cazul lui Săndoi: la naționalele antrenate de el, selecția e selecție, iar jocul arată altfel. Adică bine. Tind să cred că necalificarea a fost generată de absența celor cinci titulari, unii suspendați, alții accidentați. Cu toate acestea, mă îndoiesc că-i vom vedea curând la Naționala mare. Dar nu din cauza lui Săndoi.