Modelul de autofinanțare al clubului Viitorul este singurul din Liga 1 care pornește de la rădăcină. Hagi a înființat mai întâi Academia care-i poartă numele, adică a început cu creșterea jucătorilor. Echipa a venit ca mediu în care aceștia să se exprime pe măsură ce se dezvoltă, pe toate planurile. Banii se întorc abia după ce câțiva ating un nivel suficient de înalt pentru a fi transferați profitabil. Echipa Viitorul, deși a promovat succesiv, nu este proiectată pentru performanță, aceasta poate veni ca un bonus care să crească și mai mult cota jucătorilor. Ca să nu mai vorbim de banii care ar veni din cupele europene. Însă Hagi nu se amăgește cu pielea ursului din pădure, acolo unde, se știe, dacă ți-e frică de lup, nu intri… Planul afacerii se bazează pe banii încasați pe jucătorii din pepiniera proprie, plus drepturile de televizare, ca venit auxiliar. Deși, în timp, și-a clădit și stadion, încasările din bilete nu știu dacă pot acoperi deocamdată cheltuielile de întreținere a bazei. Oricum, până și pentru Steaua au trecut vremurile când făcea rețetă consistentă la meciurile de acasă. Fapt e că Hagi contribuie în felul acesta și la progresul fotbalului românesc, echipa sa fiind alcătuită în proporție covârșitoare din jucători români. În câțiva ani ne vom convinge. Poate un sponsor puternic va intui această fereastră de oportunitate.
Din tot ceea ce am enumerat mai sus, felul în care a procedat Gică Hagi ar trebui apreciat la justa lui valoare. Dacă dorea doar să câștige bani din fotbal, putea să folosească rețeta fulger, așa cum au făcut Paszkany sau Bucșaru, că Becali e o specie aparte. Culmea, tocmai Porumboiu, cel care s-ar fi bucurat mai mult de performanțe, nu de bani, n-a avut succes. Altul, uitat fie numele lui (Adamescu), a furat de-a dreptul banii fotbalului. Hagi a ales calea grea, nu a cumpărat, a crescut. Acum, teoretic, are șanse la titlu. Dacă l-ar lua, poate că s-ar face dreptate în fotbal. Iancu și Toșca ar fi fost atuuri importante, dar asta înseamnă să trăiești din transferuri, nu din performanță.
Unde greșește Hagi, căci o face și el, vom dezvolta cu altă ocazie.